Plecând de la mărimea rezervelor exploatabile cunoscute în prezent şi la dinamica producţiilor anuale se estimează că:
-producţia de lignit se va menţine la un nivel economic de circa 30 milioane tone fizic (5,3 milioane tone echivalent petrol) pentru următoarele trei decenii;
-producţia de huilă se va reduce până la circa 50% până în anul 2020, rămânând în funcţiune numai exploatări rentabile, care nu necesită subvenţii;
-conform programului de amenajare a potenţialului energetic adoptat de Hidroeletrica, acesta va atinge 59,4% în anul 2020 şi 62,8% în anul 2025.
-producţia de ţiţei scade cu 3-5% pe an, cu un grad de înlocuire de 15-20%.
-în ipoteza menţinerii producţiei de gaze naturale la nivelul actual, urmată de o creştere semnificativă pe baza noilor descoperiri din Marea Neagră, N-V României şi exploatării gazelor de şist, România ar putea renunţa total la importurile de gaze naturale în perioada 2020-2025
Conform unui mecanism provind finanţarea proiectelor din energiei, se va asigura companiilor de stat maximum 20% din necesarul de investiţii, respectiv 870 milioane euro, restul de 3,47 miliarde euro trebuind să fie asigurat de companiile respective din fonduri proprii şi fonduri atrase
„Rezultă clar că PNI, pe lângă riscurile majore de realizare din cauza incertitudinilor de asigurare a finanţării, ar putea conduce la realizarea unei supracapacităţi instalate în sistem de circa 2.700 MW la nivelul lui 2020, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienţei acestui program cu termen de realizare în 2020”, se scrie într-o analiză denumită „Priorităţi pentru Strategia energetică a României”.
„Această supracapacitate ce ar putea exista la începutul etapei 2021-2025 ridică semne de întrebare asupra oportunităţii realizării la acea dată a unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavoda”, se concluzionează în analiză.
