Cultura pentru apa minerală a fost păstrată și este adânc înrădăcinată pentru noi românii. Din păcate, adevăratul potențial al acesteia nu a fost niciodată explorat, nenumăratele greșeli și indiferența contribuind la prăbușirea industriei ce avea o tradiție veche în zonele respective.
Într-o dimineață, în mica stațiune montană Transilvăneană din Băile Homorod, călătorii și locuitorii s-au adunat sub umbra unui baldachin din lemn în apropierea a trei pâraie de apă de izvor strălucitoare pentru a umple un rând de sticle goale, începe povestea prezentată de The New York Times.
Dar aceasta nu este apă obișnuită, acesta curge din munții vulcanici din apropiere și se varsă în izvoarele de aici. Este rece, limpede și înțepătoare, cu un gust bogat de minerale. În cel mai rău caz, poate dezvolta rapid un miros neplăcut și poate colora totul la vedere de o culoare a chihlimbarului închis. Dar rezidenții jură că are puteri curative.
Eșecul unui vis demult apus
Apa naturală acidulată este filtrată încet prin straturi de rocă vulcanică, făcând-o cristalină și strălucitoare de cele mai multe ori. În sate ca Băile Homorod, în cea mai estică regiune a fostului Imperiu Austro-Ungar, locuitorii au sperat cândva să monetizeze izvoarele – transformând regiunea în Elveția de Est. Se așteptau ca vizitatorii să se adune în stațiuni balneare, să se scalde și să se vindece în ape, așa cum au făcut turiștii înstăriți în Alpi.
Acest vis a dispărut însă din cauza războiului, a politicii și a eșecurilor economice.
După primul război mondial, imperiul Austro-Ungar s-a prăbușit, iar industria balneoterapeutică – vindecarea naturală bazată pe terapii precum băile reci și calde – a devenit demodată. Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus comunismul, iar majoritatea spațiilor și stațiunilor private au fost naționalizate, închise sau gestionate greșit de funcționarii statului.
România în perioada comunistă a întârziat să investească în turism și s-a concentrat nu pe munți, ci pe coasta Mării Negre. În anii 1980, regimul represiv al dictatorului Nicolae Ceaușescu, împreună cu deficiențele din ce în ce mai mari, au făcut din țară o destinație austeră și neatractivă pentru turiștii străini.
Cultura pentru apa minerală și cum a supraviețuit
Apa minerală este adânc înrădăcinată în cultura și mitologia locală. Este băutura preferată a românilor, anunțată pe panouri publicitare și la televizor. Majoritatea magazinelor vând soiuri locale – acidulată, puțin acidulată și plată – puse alături de mărci de renume internațional.
Izvoarele au fost prezervate deoarece locuitorii întreprinzători au luptat pentru supraviețuirea culturii lor pentru apă. În Bârzava, un sat care se află pe un platou din apropierea orașului, Miercurea Ciuc, sătenii au renovat vechiul „spa țărănesc”. Chiar în afara orașului, câteva bazine de beton pline cu apă de culoarea chihlimbarului stau dovadă a unei ere demult apuse. Apa se ridică uneori în colțuri ale bazinelor, în explozii periodice, direct din munte și este rece și acidulată.