Cifra este cu mult mai mică decât la nivel mondial, unde media este de 3,3% (33.038 dolari) pentru proprietăţi în valoare de un milion de dolari.
"Proprietăţile de valoare mare, în special în capitale, sunt deosebit de atractive pentru investitorii străini cu potenţial financiar sporit, dar dacă impozitele sunt prea mari, ele pot face pieţele respective mai puţin interesante. Parisul sau Berlinul pot pierde în favoarea altor capitale, precum Bucureştiul, unde impozitele la achiziţii sunt considerate mai rezonabile. Investitorii înstăriţi de peste hotare contribuie şi în multe alte feluri la economia locală, cheltuind în voie pe durata petrecută la proprietate, precum şi plătind costurile de întreţinere, de exemplu prin renovări extinse sau prin angajarea de personal", precizează Camelia Dobre, managing partner la UHY Audit CD.
Aceasta a precizat că studiul a luat în calcul numai imobilele rezidenţiale, iar cuantumul taxei se referă numai la suma dată de cumpărător către bugetul de stat, fără a lua în calcul şi taxele notariale.
Prin menţinerea impozitelor la limita inferioară, guvernele pot încuraja mobilitatea cadrelor de conducere cu experienţă pe piaţa muncii şi investiţiile cetăţenilor străini cu un puternic potenţial financiar, deşi riscă să piardă o importantă sursă de venit, se arată în studiul UHY. Specialiştii companiei precizează ca principalele economii ale Europei, printre care Franţa, Germania şi Spania percep printre cele mai ridicate impozite la achiziţia de proprietăţi imobiliare din lume.
Conform constatărilor UHY, dintre ţările analizate, Belgia impune cel mai mare impozit imobiliar pentru proprietăţile de peste un milion de dolari, acesta ridicându-se la 11,3%, o taxă de 113.131 dolari. Printre alte economii din Europa occidentală care se situează în fruntea clasamentului se numără Franţa şi Germania, care percep, 50.901 dolari, respectiv 50.000 dolari.
Noua Zeelandă şi Rusia au printre cele mai mici taxe din clasament, percepând chiar 0% la achiziţia de imobiliare de valoare mare.
În Noua Zeelandă nu se percep impozite centrale sau locale la tranzacţiile imobiliare şi de locuinţe încheiate între proprietari, acestea fiind scutite de taxa pe bunuri şi servicii. Nici Rusia nu impune cumpărătorului plata taxelor de transfer de proprietate, acesta plătind statului doar o sumă fixă modică, de aproximativ 30 dolari.
"În multe economii există riscul supra-taxării la achiziţia de proprietăţi pentru a consolida finanţele, iar faptul că România limitează aceste taxe este încurajator. Impozitele mari la achiziţia de bunuri imobiliare pot fi împovărătoare pentru cumpărătorii naţionali, care pot să nu fie foarte înstăriţi, dată fiind creşterea preţului locuinţelor în anumite zone în ultimii 10-20 de ani', spune Camelia Dobre.
Nu doar în România, ci şi în Statele Unite rata impozitului este printre cele mai mici dintre ţările cuprinse în studiul UHY. "Nivelul mic al taxelor le permite proprietarilor de locuinţe să se mute cu mai multă uşurinţă dintr-un oraş în altul. La ora actuală, mobilitatea de pe piaţa muncii din America este de invidiat", mai adaugă Camelia Dobre.
UHY susţine că în timp ce economiile G7 percep în medie 3% (29.720 dolari), încadrându-se în general în media mondială, în statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – n.r.) impozitele sunt cu aproximativ o treime mai mici, la doar 2,3% (22.720 dolari).
SURSA: Agerpres
