'Tot ceea ce înseamnă dimensiune cyber nu poate fi scoasă dintr-un context mai larg. Ne putem gândi la contextul geo-politic, regional. Cu siguranţă lumea şi spaţiul nostru cyber a început să se schimbe semnificativ încă de anul trecut, odată cu problemele din Ucraina. La Summitul NATO din Ţara Galilor, de anul trecut, România a primit o misiune extrem de importantă de a asigura, prin intermediul SRI, securitatea cibernetică a Ucrainei. Paradoxal, suntem în momentul în care trebuie să sprijinim alt stat să-şi asigure securitatea cibernetică şi noi, aici în România, nu avem o lege care să reglementeze spaţiul cyber. Acum, avem responsabilitatea să găsim acele formule ca noua lege să fie în concordanţă cu deciziile Curţii Constituţionale. Pe de o parte, legea să susţină dezvoltarea socială şi individuală a fiecărui cetăţean datorită beneficiilor tehnologiei, dar pe de altă parte să reuşim să stopăm şi hackerii, teroriştii, crima organizată sau spionii care vor să utilizeze spaţiul cyber în folosul personal şi în detrimentul nostru', a afirmat Pop.

Potrivit acestuia, principala problemă pe care trebuie să o rezolve cei care se ocupă de legea securităţii cibernetice este găsirea unui echilibru între dreptul la viaţă privată al cetăţenilor şi felul în care statul poate fi protejat de incidentele de securitate cibernetică.

'Cybersecurity este un domeniu relativ nou. Pentru noi, politicienii, principala dilemă care apare este să găsim un echilibru corect între dreptul la viaţa privată, pe care fiecare om onest din România sau din lume îl are pentru a utiliza serviciile de tip cyber în folos propriu. Pe de altă parte, trebuie să găsim şi acele mecanisme uneori chiar intruzive, de a proteja cetăţenii, instituţiile statului sau sistemele sociale de ceea ce înseamnă atacuri sau acţiuni negative. Din această perspectivă a apărut în România o mare controversă, în sensul că toţi oamenii oneşti consideră că măsurile prin care încercăm să contracarăm toate acţiunile negative din zona cybersecurity sunt îndreptate împotriva lor, dar nu este adevărat. Paradoxal, de aceste beneficii poate se folosesc şi spionii noştri, dar cu siguranţă se folosesc şi ai lor. Lucrul acesta ne creează marea responsabilitate într-un timp relativ scurt să găsim o reglementare juridică legală şi să ofere tuturor instituţiile statului instrumente juridice prin care să-şi facă treaba', a precizat Georgian Pop.

La finele lunii aprilie, Plenul Senatului a respins, în calitate de for decizional, cu 90 de voturi pentru şi o abţinere, Legea privind securitatea cibernetică a României, declarată neconstituţională.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României prevedea constituirea Sistemului Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC), acesta reunind autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capacităţi în domeniu. Autorităţile şi instituţiile publice din SNSC ar fi urmat să colaboreze cu deţinătorii de infrastructuri cibernetice, mediul academic, mediul de afaceri, asociaţiile profesionale şi organizaţiile neguvernamentale.

Pe de altă parte, în data de 28 aprilie, ministrul pentru Societatea Informaţională, Sorin Grindeanu, declara că Legea privind stocarea datelor este foarte aproape de a intra în dezbatere publică, iar textul respectă deciziile Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională a României (CCR) a anunţat, în 27 ianuarie 2015, că Legea privind securitatea cibernetică încalcă prevederile constituţionale privind statul de drept şi principiul legalităţii, precum şi pe cele privind viaţa intimă, familială şi privată, respectiv secretul corespondenţei. Motivul invocat de CCR este faptul că autoritatea naţională în domeniul securităţii cibernetice ar trebui să fie un organism civil, pentru a garanta aceste drepturi, şi nu Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC), care funcţionează deja în cadrul SRI, cu personal militar.

Specialişti din domeniul IT&C şi reprezentanţi ai mediului politic din România participă, joi, la o conferinţă de cybersecurity.

SURSA: Agerpres