Toate televiziunile stau concentrate de mai bine de o săptămână pe scurmarea detaliilor: cum s-au pârjolit bebeluşii de la maternitatea Giuleşti? În isteria generală în care tocătorii de orduri reconstituie traseul flăcărilor în direct, banalitatea poveştii pare îngropată de flama mediatică. Povestea e tipic românească: un fir prost izolat, o improvizaţie făcută după bine-cunoscutul principiu „merge şi aşa“. Ultima revizie a fost făcută după acelaşi principiu: în acte, totul funcţiona perfect. Firma fur­nizoa­re aparţine unei foste doc­toriţe cu vechime în spital, iar presa a descoperit că maternitatea era una din cele 100 de unităţi medicale care au cumpărat, prin achiziţie directă, servicii­le firmei. Doamna nou-manager refuză publicarea contractului şi a numelui firmei, lucru cerut de preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor. La fel a procedat şi vechiul director, destituit după 20 de ani în care a condus maternitatea. Oare ce e de ascuns? Trebuie să fie ceva: firma a fost dizolvată discret zilele trecute. Grotescul situaţiei nu a fost însă atins decât prin arestarea Florentinei Cârstea, asistenta bătută de soartă, care a devenit un fel de vrăjitoare mediatică, neputându-se apăra din puşcărie. Procurorii incriminează neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu: de când se ocupă o asistentă de sistemul electric? Iar dacă un arestat trebuia oferit, ca o bucată de carne sângerândă lupilor mediatici, nu ar fi fost mai potrivit electricianul şi/sau pompierul maternităţii în rolul acarului Păun? Chiar dacă asistenta vedea tragedia, ar fi alertat pe unul din cei doi. Apoi, cine îl poate „umfla“ cu duba pe viceprimarul Capitalei, domnul Iovici, care susţinea că Primăria nu poate destitui managerul maternităţii, chiar cu o zi înainte de producerea destituirii „imposibile“? El declarase senin despre spitalul preluat pe bază de protocol că „era condus în baza unui contract de management încheiat cu ministerul, care a expirat însă“. Cine îi pârjoleşte puţin tălpile, cum cerea un tată îndurerat, celui care a decis tăierea orelor suplimentare, lucru care în spitale a însemnat adeseori rămânerea unei singure asistente pe tură? Cine se ocupă de părinţii dezorientaţi, precum un cunoscut a cărui soţie mai are puţin până la naşterea care trebuia să aibă loc la Giuleşti, dar a fost lăsat baltă de medicul său de acolo? În fine, cine le mai poate da o pauză procurorilor care flecăresc criminal despre închiderea maternităţii – subiectul nu ţine de ciorba lor de cod penal la care ar trebui să se rezume! A urmări penal instituţia „Maternitatea Giuleşti“ e ca şi cum ai încerca, imund, să scoţi vinovaţi pereţii şi lampadarele de pârjolirea micuţilor!  Cam asta e România zilelor noastre: în loc de pârjolirea şoricului din obrazul edilului, guvernantului, directorului, pro­­curorului,  asistăm înlemniţi la tragedia unor bebeluşi fără apărare.