În presă, același lucru și nici pe net nu e mare diferență. Această lipsă de soluții și această fixație pe „o singură soluție“, indiferent dacă e vorba de mărirea TVA (mare prostie!), reducerea pensiilor (ilegală!) sau despre alocațiile pentru creșterea copiilor (cinică și idioată!), mi se par extrem de periculoase, în condițiile în care pentru aproape orice problemă pe lumea aceasta există mai multe soluții, există alternative.
Eu am învățat asta în primii ani de școală, la orele de matematică, deci fie am învățat eu ceva greșit, fie cei care pledează pentru „singura soluție“ (ca să nu spun „soluția finală“) au chiulit la școală, ori sunt cu toții parte a acestei bizare teorii a conspirației proștilor îndreptată împotriva României, deci împotriva fiecăruia dintre noi. Și asta, în condițiile în care România este, chiar acum, în 2011, după doi ani de guvernare incompetentă și lipsită de viziune, printre țările europene cu o situație financiară și macroeconomică medie sau chiar peste medie.
Stați puțin, sună ciudat, parcă știam că România este „pe marginea prăpastiei“, de unde ai scos-o pe asta cu situația bună a României? Nimic mai simplu, din statisticile europene! Pe un indice european al riscului de încetare a plăților, România nu este deloc în coada clasamentului european, fiind devansată nu doar de Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania și Ungaria, ci chiar și de Italia! În același clasament, România este la un nivel similar cu Bulgaria, cu două dintre țările baltice și cu Belgia!
Și așa am ajuns deja aproape la jumătatea clasamentului UE, ca să nu mai punem la socoteală Islanda (care e Schengen, deși nu este încă EU) sau Croația (care este încă în procesul de aderare). Iar aceasta este o situație realizată după ce în tot anul 2010 (ca și în anii trecuți) banii au curs de la guvern către clientela politică, pe orice alt principiu decât cel al investițiilor cu rol multiplicator în economie. Chiar și la final de an, mai rămăseseră câteva miliarde necheltuite în buget, care au fost spulberate în câteva zile, în condițiile în care acele sume ar fi putut foarte bine să reducă deficitul bugetar și/sau datoria guvernamentală (sau pur și simplu să fie reportate).
Iată cum România, deși este „probabil cea mai săracă țară europeană“, ca să parafrazez o reclamă (cel puțin atunci când vorbim de nivelul de sărăcie al populației), stă mult mai bine când vine vorba de echilibrul macroeconomic. Iar dacă nici măcar guvernul Boc nu a reușit să dea peste cap acest echilibru în mai bine de doi ani de guvernare ineptă, înseamnă că, totuși, România este o țară puternică, rezilientă și cu potențial…

MARIUS GHENEA, președinte, Fit Distribution