Sistemul anti-rachetă riscă să răcească relaţiile politice şi economice cu unele ţări din vecinătate, însă ar putea aduce bani în conturile unor companii locale şi ar putea încuraja investiţiile străine.
În 2015, pe teritoriul ţării noastre, vor fi amplasate rachete interceptoare SM-3, care vor proteja Europa de eventualele atacuri cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune lansate, cel mai probabil, din Orientul Mijlociu. În teorie, nu vom scoate din buzunar bani pentru amplasarea instalaţiilor antirachetă pe teritoriul ţării noastre. „SUA vor suporta costurile pentru Abordarea adaptivă în etape (n.red. – Phased Adaptive Approach, potrivit declaraţiilor preşedintelui Obama)“, ne-au declarat reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Aceştia au ţinut să sublinieze că Statele Unite „sunt foarte mulţumite că România a acceptat să fie parte a Abordării adaptive în etape a strategiei de apărare antirachetă, prin găzduirea pe teritoriul său a interceptoarelor SM-3“.
Şi oficialii Ministerului de Externe (MAE) de la Bucureşti susţin că România nu va trebui să cumpere rachete SM-3 şi nici nu va plăti pentru instalarea acestora sau pentru amenajarea locaţiei acestora de pe teritoriul ţării noastre, cheltuielile pentru implementarea sistemului fiind suportate de SUA.
Cu toate acestea, un lucru este clar: România va pune la dispoziţie locaţia necesară pentru bateriile de rachete. În funcţie de cerinţele tehnice ale proiectului, nu este deloc exclus ca suprafaţa de teren cea mai potrivită pentru amplasarea interceptorului să se afle în proprietate privată şi, aşadar, să fie nevoie de un proces de expropriere. Luând în calcul zona (cel mai probabil va fi vorba de teren agricol) şi dimensiunile, putem vorbi de cheltuieli cuprinse între câteva sute de mii şi câteva milioane de euro.
„Orice alte eventuale costuri vor face obiectul negocierii bilaterale“, au precizat reprezentanţii MAE. Printre posibilele cheltuieli ce ar mai putea fi suportate (parţial sau total) de bugetul de stat ar fi amenajarea unui drum de acces către locaţia bateriilor (în funcţie de distanţa faţă de primul drum public modernizat, suma necesară ar putea ajunge chiar şi la peste zece milioane de euro) ori asigurarea securităţii în perimetrul adiacent bazei (care ar putea depăşi un milion de euro pe an).
Relaţii reci cu Răsăritul
Nu se ştie încă cine va plăti cheltuielile de funcţionare a interceptorului terestru şi a bazei aferente. Este greu de crezut că salariile militarilor americani ar putea trece în grija statului român, însă asupra altor costuri, cum ar fi cel al energiei electrice, planează încă semne de întrebare.
Sunt voci, mai ales în spaţiul exsovietic, care susţin că, pe lângă aceste cheltuieli încă învăluite în ceaţă, România va avea de suportat anumite costuri în ceea ce priveşte siguranţa naţională, care ar putea avea de suferit în cazul izbucnirii unui conflict internaţional, dar, mai ales, în ceea ce priveşte o răcire a relaţiei cu Rusia şi, în subsidiar, cu alte ţări, precum Iranul sau Ucraina. „Scutul antirachetă reprezintă, pentru România, un pas înainte, dar şi o responsabilitate importantă, care, însă, va stârni nervozitate ceva mai la Est“, a apreciat preşedintele Comisiei de Politică Externă din Senat, Titus Corlăţean.
La rândul său, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a declarat că scutul antirachetă aduce indiscutabil protecţie României şi românilor. „Este eminamente un scut defensiv, nu este îndreptat împotriva Rusiei“, a ţinut să precizeze oficialul.
Ce punem în pericol
Creşterea tensiunilor politice dintre România şi anumite ţări ar putea avea un impact şi asupra relaţiilor economice. Cu Rusia, de exemplu, am avut, în perioada ianuarie-octombrie 2009, schimburi comerciale de 1,6 miliarde de euro (1,2 miliarde de euro importuri şi doar 0,4 miliarde de euro exporturi). Oficial, oamenii de afaceri ruşi au înfiinţat circa 340 de companii în România şi au investit aici puţin peste trei milioane de euro. Prin intermediul unor companii offshore, însă, o bună parte din industria metalurgică autohtonă (inclusiv gigantul Alro Slatina) a trecut în ultimii ani în portofoliul unor importanţi businessmani de la Moscova.
În Ucraina, suntem exportatori neţi (265 de milioane de euro exporturi faţă de 195 de milioane de euro importuri în primele zece luni din 2009). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul Iranului (unde sumele sunt de câteva ori mai mici – exporturi de 70 de milioane de euro faţă de importuri de 15 milioane în aceeaşi perioadă a anului trecut). În plus, în România există peste 2.500 de companii fondate de antreprenori iranieni, cu un capital social subscris de peste 15 milioane de euro.
Jumătatea plină a paharului
Nu pot fi trecute cu vederea beneficiile amplasării interceptorului terestru în România. „Va exista un impact indirect pozitiv în zona economică. Decizia SUA este un semnal politic important pentru România şi pentru întreaga regiune, iar investiţiile străine, fie ele americane, fie nu, se vor simţi protejate“, a spus un înalt oficial al Guvernului de la Bucureşti. Nici Camera de Comerţ Americană (AmCham) şi nici reprezentanţii unor importante companii americane prezente în România (Ford, Bechtel, Citibank sau Microsoft) nu au dorit să comenteze, însă, acest aspect.
Şi la nivel micro vor exista efecte pozitive. Având în vedere modul în care a procedat US Army în cazul modernizării bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu, sunt mari şanse ca amenajarea locaţiei bateriilor de rachete (exceptând, desigur, partea de tehnică militară) să se facă de către firme autohtone, cu forţă de muncă locală şi cu materiale „made in Romania“. Fapt care ar putea pompa câteva milioane sau chiar zeci de milioane de euro în economie.
Apoi, la nivel local, în zona din imediata vecinătate a bateriei de rachete, prezenţa câtorva zeci de militari SUA şi a unui număr mai mare de forţe de securitate româneşti (cel mai probabil, militari sau jandarmi) va avea, la fel ca în cazul Mihail Kogălniceanu, un impact economic pozitiv. Firme care pot asigura servicii de catering, salubrizare, transport etc. ar putea deveni furnizori oficiali, în timp ce magazinele, barurile sau restaurantele din zonă s-ar putea trezi cu un număr deloc neglijabil de clienţi cu bani. Nu în ultimul rând, ne-au precizat surse din cadrul Ministerului Apărării, baza ar putea angaja un anumit număr de români ca personal auxiliar.
Mai multe detalii privind locaţia probabilă, dimensiunile bazei şi aspectele financiare ale proiectului se vor afla, cel mai probabil, după negocierile dintre partea română şi cea americană, primele consultări urmând să aibă loc la sfârşitul lui martie.
Decizia SUA este un semnal politic important pentru România şi pentru întreaga regiune, iar investiţiile străine, fie ele americane, fie nu, se vor simţi protejate.
Înalt oficial din cadrul Guvernului român
400 mil. USD e suma alocată în 2010 de bugetul SUA pentru una dintre locaţiile din Europa ale sistemului de apărare antirachetă. În total, protecţia antirachetă va costa SUA 9,2 mld. USD în 2010
