Ca orice reformă importantă din România, proiectul Legii sănătăţii a reuşit, printr-o tradiţională „bună intenţie“, să fie pus în dezbatere publică între Crăciun şi Revelion, mai exact pe 28 decembrie. Dar ca excesul de bună intenţie să meargă până la capăt, deşi o lege de importanţă strategică trebuie să fie în dezbatere publică 30 de zile, pentru noua Lege a sănătăţii autorităţile de la Ministerul de resort au anunţat un termen de zece zile. În condiţiile în care majoritatea managerilor din companiile de asigurare ce ar putea fi interesate de participarea la noua reformă aveau concediu inclusiv în prima săptămână din acest an, dezbaterea publică aproape că este nulă. De altfel, la finele anului trecut, preşedintele Traian Băsescu vorbea despre faptul că o astfel de lege, de o importanţă atât de mare, nu poate fi adoptată în grabă. „Am auzit nişte aberaţii de genul «trebuie adoptată, în prima parte a anului să intre în vigoare». E o copilărie. O asemenea lege, care modifică din temelii sistemul de sănătate, nu poate fi implementată de la începutul anului viitor sau măcar de la mijlocul anului. Ea trebuie dezbătută o lună, două, trei, cât o fi nevoie până obţine o masă critică de susţinători, trecută prin Parlament într-o formă sau alta – prin asumare sau prin dezbatere în cele două Camere – şi trebuie lăsat un timp pentru începerea implementării ei“, a spus Băsescu.
Prin comparaţie, în Olanda, adică în ţara de unde am preluat modelul, dezbaterile au durat mai bine de zece ani. În orice caz, cu sau fără dezbatere, cu sau fără lege, companiile de asigurări, brokerii, medicii de familie, managerii de spitale au intrat într-un soi de agitaţie. Nici nu se puteau comporta altfel din moment ce vorbim de minimum 3,5 mld. euro pe an, bani care vor trece în administrare privată.
Cum se face reforma
Pentru a înţelege mai bine transformările ce vor interveni la nivelul administrării sistemului medical din România, trebuie ştiut că majoritatea serviciilor medicale de tip laborator (analize), precum şi furnizarea medicamentelor şi echipamentelor sunt controlate de privaţi, în vreme ce partea de spitalizare, chirurgie şi urgenţă este în mâna autorităţilor (a ministerului sau a administraţiilor locale). Toţi aceşti furnizori primesc direct sau indirect banii de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), cea care îi şi controlează.
Ce presupune reforma sănătăţii? O schimbare operaţională, în esenţă. Între CNAS şi furnizori intervine o nouă verigă, şi anume, asigurătorii privaţi de sănătate, cei care în baza sumelor primite de la CNAS vor administra efectiv sistemul de sănătate pentru a oferi serviciile din pachetul de bază. Tot ce va excede pachetului de bază va putea fi acoperit prin asigurări facultative.
În urma reformei, asigurătorii privaţi vor fi cei în sarcina cărora cade calitatea serviciilor medicale, precum şi controlul furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi echipamente. În acest fel, se are în vedere reducerea fraudelor din sistem printr-un control mai eficient, bani care până acum erau suportaţi de bugetul de stat.
„Se schimbă mecanismul de administrare. Furnizorii din sănătate vor fi plătiţi cu bani care sunt mai bine controlaţi de asigurători. Nu mai pot încărca consumul pe pacient. Se va reduce numărul fraudelor. Reforma ar trebui să ducă la creşterea calităţii serviciilor prin eficientizarea administrării şi prin contracte mai bune cu furnizorii“, explică Parmena Răduţ, manager servicii medicale în cadrul Eureko.
La scurt timp după ce expiră termenul pentru dezbaterea publică, legea va fi adoptată prin asumare politică de către Guvern, estimează asigurătorii. Astfel, după ce va fi promulgată şi de preşedintele Băsescu şi publicată în Monitorul Oficial, legea poate fi considerată ca fiind în vigoare, iar sfârşitul lunii ianuarie e estimat ca termen indicativ de către jucătorii din domeniu.
Sistem asemănător cu pensiile private
Asigurătorii care doresc să participe la noua reformă trebuie să aibă minimum un milion de clienţi pe domeniul asigurărilor medicale la nivelul grupului din care fac parte, iar volumul primelor brute încasate pentru aceşti clienţi să depăşească 250 milioane euro.
Potrivit legii, companiile de asigurări acreditate vor desfăşura procesul de atragere a asiguraţilor pe o perioadă de opt luni de la apariţia Legii. Astfel, dacă CSA întârzie cu criteriile privind intermediarii (au termen 2 luni), aderarea se poate scurta la doar 6 luni. După expirarea acestui termen, cine nu a aderat va fi distribuit aleatoriu pe parcursul a două luni. În acest fel, este destul de probabil ca sistemul reformat să pornească efectiv sub administrarea asigurătorilor privaţi la 1 ianuarie 2013.
Aderarea la sistemul asigurărilor obligatorii de sănătate se va desfăşura aproape ca în cazul pensiilor private obligatorii din Pilonul II. Asiguraţii pot alege una dintre societăţile participante, în funcţie de preferinţa lor, de serviciile oferite, de renumele companiilor etc. Dacă lucrurile ar merge şnur, procesul de aderare ar putea demara din luna aprilie.
Vorbim aici de 16 milioane de asiguraţi, cu contribuţii de circa 3,5 miliarde de euro, pentru care se vor bate 7-8 asigurători. Dar cum aceşti asigurători nu au o forţă suficientă de vânzări, clienţii vor fi atraşi în primul rând prin brokeri, dar şi prin diferite mecanisme mai mult sau mai puţin oficiale.
În paralel cu atragerea asiguraţilor, companiile de asigurări vor încheia contracte cu furnizorii de servicii medicale (spitale, clinici şi laboratoare), producătorii şi furnizorii de medicamente şi echipamente, fiind foarte posibilă şi încheierea de parteneriate cu medicii de familie. Practic, marile spitale şi policlinici, dar şi marile lanţuri de farmacii vor avea contracte cu aproape toţi asigurătorii, iar unii dintre aceşti furnizori vor avea contracte preferenţiale cu un anumit asigurător.
Ce primesc pentru contribuţia-standard. Cât mă costă restul
Proiectul de lege aflat în prezent pe masa companiilor de asigurări nu defineşte serviciile ce vor fi incluse în pachetul de bază oferit asiguraţilor, deşi acesta trebuia definit până în decembrie. O face însă un  Proiect de ordin emis de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi care se adresează medicilor de familie. Actul stabileşte, printre altele, şi serviciile incluse în pachetul de bază pentru asiguraţi şi urmează ca, în forma lui finală, să fie asumat de Guvern fără discuţii prealabile în Parlament. Astfel, principalele modificări aduse vizează excluderea din pachetul de bază şi includerea în cel facultativ a serviciilor medicale stomatologice, a tratamentelor la băi şi a îngrijirii bătrânilor în regim de azil. Nemaifiind în pachetul de bază, toate acestea va trebui să fie plătite suplimentar.
Pe lângă asistenţa medicală de urgenţă care rămâne la stat şi pentru care se alocă 5% din contribuţiile totale anuale de la CNAS, pachetul de bază include însă următoarele servicii: operaţii, trimiteri către structurile de specialitate pentru investigaţii, confirmare şi tratament adecvat, consultaţii în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii şi lăuziei, vaccinuri sau eliberarea de acte medicale, consiliere privind igiena alimentaţiei, consiliere privind igiena personală. Pentru a completa pachetul de bază cu alte servicii cum ar fi intervenţii dentare, analize complexe sau îngrijire posttraumatică, românii vor avea două opţiuni. Prima dintre ele este aceea de aplăti aceste servicii pe măsură ce sunt utilizate. Noua formă a legii sănătăţii încurajează însă o a doua variantă, şi anume aceea a constituirii unei asigurări facultative care să o completeze pe cea de la CNAS. Astfel, statul creşte deductibilitatea până la 300 de euro pe an, iar asigurarea va putea fi făcută atât de angajat, cât şi de angajator. Cu alte cuvinte, în limita unei prime anuale de 300 de euro, orice român îşi va putea face o asigurare a cărei valoare va fi scăzută din impozitul pe venit. 
Banul urmează pacientul
Trebuie ştiut că toate serviciile din pachetul de bază au stabilite nişte tarife reglementate de CNAS, un mercurial. Pentru serviciile din pachetul de bază, asiguraţii se pot trata în orice spital sau clinică sau pot face analize oriunde, indiferent dacă asigurătorul la care a aderat are sau nu contract cu aceştia. Ulterior, asigurătorul va vira contravaloarea serviciilor medicale prestate pentru clientul său. Totuşi, furnizorii locali care nu au contract cu un asigurător pot încărca preţul reglementat cu maximum 5% pentru clientul acelui asigurător, iar această diferenţă va fi suportată de către pacient.
„Pentru serviciile din pachetul de bază va exista un mercurial, un preţ maxim reglementat, iar negocierile purtate de asigurător cu furnizorii vor merge în jos, în funcţie de volumul de clienţi. Pentru asigurările voluntare nu va exista un preţ impus“, e de părere Răduţ.
Anumiţi jucători locali, cum ar fi chiar liderul pieţei de asigurări, Astra, reclamă faptul că legea e discriminatorie, întrucât nu lasă loc niciunei companii cu capital majoritar românesc prin criteriile impuse, şi asta pentru că asigurările medicale sunt la un nivel modest pe întreaga piaţă locală.
DE UNDE NE VOM ALEGE ASIGURĂTORUL
Eureko va participa mai mult ca sigur activ la reforma sănătăţii. La nivel mondial, este un jucător important în acest domeniu, iar în România îşi concentrează practic activitatea asupra pensiilor private şi, în viitor, asupra asigurărilor de sănătate. Au un parteneriat preferenţial cu reţeaua Regina Maria. Lucrează cu 19 spitale şi 350 de furnizori de servicii. 
Alico Un alt nume extrem de vocal când vine vorba de reforma sănătăţii pe care a susţinut-o întotdeauna. Spun răspicat că vor să participe la noul sistem, iar nivelul afacerilor globale le permite să îndeplinească toate criteriile. Este cea mai profitabilă companie de asigurări din România
SignaL Iduna au fost destul de discreţi, însă numele companiei este vehiculat frecvent când vine vorba despre reforma sănătăţii. Asigurările medicale şi de viaţă constituie principala activitate, iar businessul la nivel de grup le permite să îndeplinească criteriile.
Allianz nu face neapărat un scop în sine din participarea la noul sistem. Este însă unul dintre cele mai importante nume la nivel european. Contactaţi de Capital, repre­zentanţii companiei spun că iau serios în calcul participarea. Despre îndeplinirea cri­teriilor, nici nu se pune problema.
Axa este cel mai mare nume din asigurările de viaţă la nivel mondial. A intrat în România relativ târziu, însă cu ambiţii foarte serioase. Faţă de poziţia de acum câteva luni a devenit destul de clar că reforma sănătăţii este unul dintre obiectivele principale.
BCR VIG este încă sub semnul întrebării dacă acţionarul majoritar (VIG) îndeplineşte condiţiile în ceea ce priveşte numărul de clienţi pe asigurări de sănătate şi volumul primelor brute subscrise. 
Generali anunţă că analizează serios posibilitatea de a participa la noul sistem. Este una dintre cele mai mari companii din România şi din Europa de Sud-Est şi ar putea îndeplini criteriile.
ING Viaţă este puţin probabil să participe direct, însă, având în vedere imensa forţă de vânzări, o va face indirect. Oficial, spun că analizează toate posibilităţile.
Astra, liderul local, nu îndeplineşte criteriile, însă anunţă răspicat că ar vrea să participe şi susţine modificarea legii.
ATENȚIE LA FRAUDE
Riscuri pe acelaşi principiu care a funcţionat în cazul reformei pensiilor private, o serie de aşa-zise companii de brokeraj sau organizatori de cursuri de brokeraj încearcă să obţină foloase de pe urma refromei din sănătate. Unii dintre ei promit sume importante de bani dacă vă înscrieţi în grupul lor fără a cunoaşte măcar  cum va suna legea. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor atenţionează asupra faptului că astfel de activităţi sunt ilegale şi pot fi pedepsite cu puşcărie de la 1 la 3 ani. 
16 milioane de români, inclusiv copii şi pensionari cu pensia sub 740 de lei (deci care nu cotizează la fondul de sănătate), sunt înscrişi în sistemul public
3,5 miliarde de euro este valoarea aproximativă a contribuţiilor anuale ale românilor către bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate 
„Criteriile cerute de noua lege mi se par rezonabile. Este firesc să fie praguri şi condiţii cantitative şi calitative privind implementarea.”
Violeta Ciurel, CEO Axa
„Legea trebuie dezbătută o lună, două, trei, cât o fi nevoie, până obţinem o masă critică de susţinători, şi trebuie lăsat un timp pentru începerea implementării.”
Traian Băsescu, preşedintele României
„În Olanda, dezbaterea publică pe reformă a durat mai mult de zece ani. Cred că românii vor fi suficient de inteligenţi încât să discearnă între adevăr şi fals.”
Victor Şraer, director Otto Broker
„Asigurătorii interesaţi de reforma din sănătate vor fi nevoiti să blocheze în capitalul lor suma de 500 milioane de euro pentru acoperirea riscurilor.”
Frans van der Ent, director Eureko România