Lucruri pe care ni le-am dorit ani de-a rândul şi care au devenit brusc, abrupt de firesc, posibile după căderea comunismului şi lucruri care ni s-au întâmplat pur şi simplu, şi pe care le-am savurat prin toţi porii, ca pe prima doză de Cola adevărată cumpărată în ’90 de la consignaţie. Un cocktail unic şi irepetabil de isterie şi naivitate, de noroc chior şi ghinion stupid, de frustrare şi exces, de fler şi proiecţie magistrală într-un viitor despre care ştiam pr
Lucruri pe care ni le-am dorit ani de-a rândul şi care au devenit brusc, abrupt de firesc, posibile după căderea comunismului şi lucruri care ni s-au întâmplat pur şi simplu, şi pe care le-am savurat prin toţi porii, ca pe prima doză de Cola adevărată cumpărată în ’90 de la consignaţie. Un cocktail unic şi irepetabil de isterie şi naivitate, de noroc chior şi ghinion stupid, de frustrare şi exces, de fler şi proiecţie magistrală într-un viitor despre care ştiam prea puţine. capital.ro vă prezină un top al celor mai semnificative simboluri populare care au marcat cele două decenii de capitalism.
10. Sălile de bingo, cazinourile săracilor
Într-o Românie care tocmai descoperea, după 1990, fascinaţia vitrinelor pline şi a ofertelor îmbietoare, obsesia câştigului rapid şi, dacă se poate, nemuncit, nu avea cum să nu facă istorie. Jocul de bingo a speculat imediat aplecarea românului către miza măruntă, devenind o alternativă mai transparentă, mai interactivă şi mai populistă la clasicul Loto 6 din 49. De la măruntele săli de bingo de cartier, cu mult fum ridicându-se în rotocoale deasupra paharelor de coniac ieftin şi a cartoanelor bifate cu cruci smerite, până la glamour-ul manelizat al emisiunilor TeleEuroBingo Show n-a fost decât un pas.
9. Venirea Carrefour: lungul drum al comerţului de la talcioc la hypermarket
Comerţul românesc a avut o evoluţie spectaculoasă după căderea comunismului. Micile unităţi comerciale specializate şi marile magazine universale cu raioane care nu mai interesau pe nimeni trebuiau înlocuite de un altfel de comerţ. Deşi au fost atraşi de multe forme de comerţ de-a lungul anilor, românii s-au îndrăgostit în cele din urmă de hipermarket, un fel de panaceu pentru lipsurile îndurate în perioada comunistă.
8. Paşaportul, simbolul drumului către ce nu mai văzusem niciodată
Una dintre primele reglementări ale noii puteri instalate în România după 1990 a fost să acorde fiecărui cetăţean dreptul de a călători în afara ţării. Acum, la 20 de ani după Revoluţie, poate părea un lucru minor, dar atunci, pentru o naţie care stătea cu ochii mijiţi în televizoarele alb-negru la programele bulgarilor, sârbilor sau ungurilor sau răsfoiau pe furiş revistele aduse pe sub mână de afară pentru a mai ridica un colţ al cortinei care-o despărţea de lumea liberă, a fost o eliberare.
7. Primele ziare independente: “Libertatea” în variantă refference
După 50 de ani de cenzură şi propagandă, orice publicaţie liberă lansată după Revoluţie era cumpărată şi citită din mână în mână. În 1990 existau peste 1.500 de publicatii care se vindeau în tiraje de ordinul sutelor de mii. Pe lista publicaţiilor care afişau tiraje record chiar şi pentru statele democratice se aflau: “Libertatea”, fondată în 22 decembrie 1989 ca “primul ziar liber al Revoluţiei române”, “Express Magazin”, “Observatorul” sau “Zig Zag”.
6. Connex versus Dialog, primul mare război al brandurilor
Cine nu îşi aminteşte Bosch 509 sau modelele de la Ericsson cu afişaj pe un singur rând, telefoane pe care le puteai vedea în mâinile unor oameni prin centrul Capitalei, care vorbeau cu mândrie la ele? Connex s-a lansat aproape simultan cu cei de la Dialog, de care, de asemenea, se leagă un început frumos în ceea ce priveşte telefonia mobilă din România. Valul de reclame de după lansarea celor două companii de telefonie mobilă era expresia unei concurenţe strânse între cei doi operatori, concurenţă transferată ulterior grupurilor Vodafone şi Orange, care le-au luat locul.
5. Pro TV, televiziunea unei generaţii
Pro TV este prima televiziune după modelul occidental care şi-a chemat telespectatorii în stradă, a creat idoli mediatici şi a stabilit trenduri. Printre altele, a lansat St Valentine’s Day în România, sărbătoare care încă se bucură de o uriaşă popularitate, a definit o generaţie în care s-au recunoscut toţi adolescenţii din acea perioadă şi mulţi cred că a doborât regimul Iliescu.
4. McDonald’s: totul pentru un hamburger cu cartofi prăjiţi
McDonald’s este unul dintre simbolurile capitalismului american care a fost foarte aşteptat de către români. În anii ’90, mulţi tineri îşi doreau să poată savura celebrele produse fast-food americane în ciuda faptului că, la puterea de cumpărare din acea vreme, acestea erau scumpe pentru majoritatea românilor.
3. TEC şi începuturile capitalismului românesc
Dozatoarele TEC, inspirata idee de afacere de la începutul anilor ’90, a îmbinat două fundamente economice: în primul rând ele au oferit un produs accesibil, care se adresa tuturor consumatorilor de pe piaţa românească şi, în acealşi timp, a oferit posibilitatea multor români să îşi dezvolte cu o investiţie mică propria afacere.
2. Concertul lui Michael Jackson din 1992
Michael Jackson a fost primul megastar mondial care a concertat în România după Revoluţie. Pe 1 octombrie 1992, Stadionul „23 August” s-a dovedit neîncăpător pentru cei 70.000 de fani care s-au înghesuit să vadă spectacolul care părea atunci de proporţii cosmice. Recordul a fost egalat abia în 2007, la concertul Rolling Stones de pe „Lia Manoliu”.
1. Titan Ice şi Gepa Electro Center: primele reclame capitaliste
Primul contact al românilor cu reclamele capitaliste a fost Titan Ice, “Altă Viaţă!”, în 1990, urmat de reclamele la calculatoarele Felix, la cremele cosmetice Norvea, Gregorio Riso sau Adidas Torsion. “V-am prins, vrăjitoarelor!”, este o sintagmă folosită adesea în limbajul popular, deşi puţini îşi mai amintesc că au auzit-o prima oară în reclama la calculatoarele Felix. “Calitate înainte de toate” sună azi ca un clişeu uzat de marketing, dar e asociat de publicul autohton cu Gepa Electro Center.
Articol realizat de Ioana Calen, Mihail Tănase, Valentin Vioreanu, Mihai Nicuţ şi Ciprian Rus.