Decalajul istoric dintre Romania si tarile din centrul si estul continentului, care au intrat in Uniunea Europeana la 1 mai 2004, este mult mai mare de doi ani si opt luni, adica decat distanta fixata intre cele doua valuri de aderare. O demonstreaza foarte clar comparatia intre o serie de indicatori economici si sociali inregistrati cu circa trei trimestre inainte de aderare (adica in februarie-martie 2006 pentru tara noastra si pentru Bulgaria si in iunie-iulie 2003 pentru Cehia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Letonia sau Lituania).

Evident ca un astfel de demers nu are cum sa redea cu maxima precizie situatia reala a unei societati. “Comparatiile statistice ar putea sa nu reflecte foarte bine situatia de pe teren, intrucat integrarea europeana nu este o competitie intre statele candidate sau intre acestea si cele deja membre. Fiecare stat are situatia lui specifica si este evaluat in functie de meritele proprii”, declara Angela Filote, Press and Communication Officer al Delegatiei Comisiei Europene in Romania. Cu toate acestea, este clar ca avem ce invata din experienta altor tari. “In plus, daca ne comparam cu cei din jur ne ajuta sa ne plasam mai bine intr-un context regional. De obicei, avem tendinta fie sa fim prea provinciali, fie sa ne masuram cu tari ca Franta ori Germania”, afirma Sorin Ionita, directorul executiv al Societatii Academice din Romania.

Intram in UE mai putin pregatiti si, la destule capitole, cu performante mai proaste decat grupul celor zece noi membri.

Cu trei sferturi de an inainte de 1 mai 2004, ungurul Janos, cehul Jan, lituanianul Jonas sau slovenul Ivo se uitau la economiile tarilor lor cu ceva mai multa mandrie decat o face romanul Ion cu trei sferturi de an inainte de 1 ianuarie 2007. Desi am primit un ragaz de aproape trei ani pentru a ne pune lucrurile in ordine, la multe capitole suntem inca mult sub nivelul la care ajunsesera predecesorii nostri in vara lui 2003. Pe langa indicatorii ce vor fi tratati pe larg ceva mai jos, stam prost sau destul de prost si la investitiile straine, volumul depozitelor si al creditelor populatiei sau la proportia dintre cresterea productivitatii si cea a consumului. Retailul este unul din putinele domenii care inregistreaza o crestere semnificativa (26% fata de 4-13% la tarile din jur in 2003).
Inflatia refuza sa se dea batuta


Cu mai putin de un an inainte de aderarea din 2004, cea mai mare inflatie se inregistra, paradoxal, in Slovenia (6%), in timp ce Lituania se gasea la celalalt capat al plutonului, cu o deflatie de 0,8%. Cu noua luni inainte de aderarea noastra, avem o inflatie de 8,5% (fata de 6,5% la vecinii de la sud de Dunare) si destul de slabe sanse sa ajungem in scurt timp la o cota acceptabila. “La acest capitol stam cel mai prost si pericolul este foarte mare. Politicile guvernamentale din ultima vreme arata un dezinteres pentru dezinflatie, proces care a fost lasat in seama BNR”, apreciaza fostul ministru al Finantelor, Mihai Tanasescu. El mai spune ca economia insuficient restructurata si cheltuielile suplimentare legate de aderare vor crea noi presiuni pe inflatie incepand din 2007.

Deficitul comercial mai are loc sa creasca

In februarie 2006, Romania a exportat marfuri de 2,1 miliarde de euro si a importat in valoare de 2,87 miliarde de euro. Sunt cele mai mari valori lunare de export inregistrate vreodata, lucru cu atat mai remarcabil cu cat februarie nu are decat 28 de zile. Cum si importurile au crescut mult, am ajuns la un deficit comercial de aproape 800 de milioane de euro pentru o singura luna. Asta inseamna circa 34 de euro pe cap de locuitor. Daca ne uitam la valorile inregistrate de tarile din primul val cu trei trimestre inainte de aderare, vom vedea ca, totusi, avem unul din cele mai mici deficite per capita.

Unul din cele mai mici deficite bugetare

Constransi de FMI, bulgarii au terminat 2005 cu un excedent bugetar de circa un procent din PIB. La noi, deficitul a fost undeva la 1%, putin in comparatie cu deficitele inregistrate in tarile candidate central si est-europene in anul premergator aderarii: intre 1,2% si 4,9% din PIB.

Tinem cu greu pasul la cresterea economica

In anul dinaintea intrarii in Uniune, tarile baltice, dar si Slovenia ori Slovacia inregistrau rate record de crestere economica, chiar de 9,4% pe an in Lituania. De cealalta parte, Cehia si Ungaria se situau undeva intre 2 si 2,5 %. Cu 4,3%, noi ne situam undeva in partea de jos a clasamentului, pentru ca am luat startul mult mai tarziu. “Comparatiile oricum nu sunt relevante. Romania are o intarziere istorica fata de tarile central-europene, iar aceste decalaje nu se pot lichida peste noapte”, explica analistul economic Ilie Serbanescu.

Datoria externa ramane la nivel scazut

Un alt capitol la care stam mai bine decat majoritatea tarilor din regiune este datoria externa. In prezent, aceasta reprezinta 18% din PIB-ul Romaniei, fata de 21%, din cel al Bulgariei. In vara lui 2003, Cehia avea o datorie externa egala cu 19% din produsul intern brut, Ungaria – 23%, Slovenia – 27%, iar Letonia, chiar de 42%. “Intr-adevar, stam bine din acest punct de vedere, insa trebuie sa facem mereu distinctia dintre macroeconomie si economia reala. Agricultura, infrastructura sau domeniul fito-sanitar, iata unde sunt adevaratele noastre probleme”, spune analistul Daniel Daianu. In acelasi timp, nu trebuie uitat ca o datorie mica poate insemna si investitii mici in dezvoltare.

Contul curent, greu de tinut sub control

Nu la fel stau lucrurile in ceea ce priveste deficitul de cont curent. Cu aproape 9% din PIB deficit pe 2005, ne situam la acelasi nivel inregistrat in 2003 de Ungaria sau Letonia, “campioane” la acest capitol in randul tarilor din primul val al aderarii.

La inflatie stam cel mai prost si pericolul este foarte mare. Politicile guvernamentale din ultima vreme arata un dezinteres pentru dezinflatie, proces care a fost lasat in seama BNR.

Mihai Tanasescu,

fost ministru al Finantelor




Saraci, neinstruiti si prea multi tarani

Diferente Romanii nu seamana prea mult cu cetatenii UE

Daca la nivel pur teoretic economia locala pare sa aiba si unele motive de bucurie, cand ne uitam spre indicatorii care au legatura cu nivelul de trai ne dispare aproape orice urma de mandrie.



Daca ne incalzeste cu ceva, suntem deasupra bulgarilor si la PIB pe cap de locuitor si la salariul mediu brut si net. In plus, avem mai putini someri decat ei. Doar la populatia ocupata in agricultura stam ceva mai rau: 30% la noi, fata de 23% la ei. Dar cand ne intoarcem ochii spre vest sau spre tarile baltice, lucrurile se schimba. Veniturile, produsul intern brut per capita si compozitia acestuia, proportia populatiei ocupate in agricultura fata de cea care lucreaza in domeniul serviciilor, toate ne sunt net defavorabile. Singurele motive de speranta sunt ca, in termen de circa un an, sunt mari sanse sa atingem nivelul de trai mediu pe care statele baltice il aveau in 2003. Ceea ce nu inseamna, totusi, ca in mediul rural local se va trai ca in satele din Letonia sau Estonia. “La noi exista un decalaj enorm intre viata de la oras si cea de la sat. Nu il intalnim in Ungaria, Cehia sau Serbia, dar il vedem in Bulgaria sau, mai atenuat, in Polonia”, spune Dan sucu, patron al companiei Mobexpert si observator atent al vietii economice din jurul Romaniei. De altfel, sucu crede ca cel mai mult va avea de suferit de pe urma socului integrarii agricultura romaneasca si nu industria sau serviciile, care s-au adaptat deja, in destul de mare masura, la conditiile pietei vestice.


Radu Furnica, presedintele companiei de resurse umane Leadership Development Solutions, este mai pesimist. “Piata de munca, indiferent de domeniu, este foarte putin pregatita pentru ce urmeaza sa se intample. Avem lipsuri mari din punctul de vedere al gradului de instruire, al dorintei de munca si al strategiilor pe termen lung. Asta spre deosebire de cehi, unguri, polonezi sau baltici, care au avut si strategii si si-au schimbat mult mai rapid atitudinea fata de munca”, spune el.





Aderarea este, pana la urma, o decizie politica


Culise Economia joaca un rol secundar

Comparatiile de pana acum, oricat de ingrijoratoare sau de datatoare de sperante ar fi unele dintre ele, nu au, de fapt, o importanta capitala in cursa spre UE. Zeci de alte criterii, legate mai ales de politica, dar si de justitie, mediu sau legislatie, influenteaza si ele decizia Bruxelles-ului.

In 2004, Romania era corupta pana in maduva oaselor. In 2005, gradul de coruptie s-a redus mult, iar lupta impotriva acestui flagel a capatat deodata mult mai multa profunzime si precizie. Cel putin asa sustin oficialii europeni. Pentru noi, oamenii de rand, schimbarile, daca exista, sunt mult mai greu de observat, caci spaga este inca la putere in sanatate, in administratie ori in politie, iar personajele faimoase aduse in fata justitiei pentru fapte de coruptie se numara pe degetele de la o mana.


Este clar ca modificarea de optica este in stransa legatura cu schimbarea unui regim politic cu clare tendinte abuzive cu unul, cel putin teoretic, mai “curat” si mai democratic. De cealalta parte, alegerile parlamentare din Bulgaria au dus la o criza politica ce si-a pus imediat amprenta asupra parcursului european. S-a ajuns, astfel, la o situatie greu de imaginat acum un an si jumatate: din premianta clasei, Bulgaria poate ajunge foarte usor repetenta scolii. Olli Rehn le-a scris deja autoritatilor bulgare ca, daca nu vor rezolva pana la sfarsitul lui aprilie problemele cu care se confrunta, raportul din mai al Comisiei Europene ar putea recomanda amanarea aderarii tarii lor pana in 2008. In acelasi timp, aflat la Bucuresti, presedintele grupului parlamentar mixt Romania-UE, Guido Podesta, a afirmat ca “se poate garanta aderarea la UE a Romaniei la 1 ianuarie 2007”.
Asta nu inseamna, insa, ca putem rasufla usurati. Chiar daca gandurile legate de alegeri anticipate le-au iesit din cap membrilor coalitiei de guvernare dupa o interventie discreta, dar ferma, a Bruxelles-ului, pericolul nu a trecut. Orgoliile puternice si tensiunile din ce in ce mai mari din cadrul arcului guvernamental ar putea duce oricand la declansarea unei crize severe.