România este una dintre ţările câştigătoare ale ultimelor negocieri europene, dar trebuie ca autorităţile să ţină cont de faptul că Noua Politică de Coeziune a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 devine un motor de inovare pentru Europa Centrală şi de Est, şi ca atare trebuie să reprioritizeze investiţiile, susţine Bianca Petre, expert în Politica de Coeziune europeană, membru voluntar în cadrul organizaţiei neguvernamentale INACO.

„România şi Bulgaria sunt printre câştigătorii ultimelor negocieri europene, dar nu este suficient să te bucuri că primeşti alocări financiare semnificativ mai mari, fără să ţinem cont de faptul că Noua Politică de Coeziune a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 devine un motor de inovare pentru Europa Centrală şi de Est, pentru cei care vor şti să facă saltul spre o nouă etapă de dezvoltare.

”Soluția: accelerarea inovării”

Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, inclusiv Politica de Coeziune reformată, descrie viitorul Uniunii Europene, el însuşi supus unor negocieri extrem de intense de la lansarea propunerii Comisiei Europene pentru un nou buget pe termen lung în 2018.

Totuşi, Consiliul European a ajuns finalmente la un acord în 2020, iar, înaintea negocierilor finale cu Parlamentul European, este esenţială stabilirea ultimelor detalii legislative.

Pentru Europa Centrală şi de Est, accelerarea inovării reprezintă soluţia pentru înteţirea ritmului de convergenţă cu ţările avansate, ca urmare a crizei financiare din anii 2007-2008.

”Un nou model de creștere economică”

Viitoarea Politică de Coeziune va contribui la stimularea acestui nou model de creştere economică pentru regiune, în pofida reducerii bugetului alocat acesteia, datorită concentrării tematice pe inovare şi digitalizare ca prioritate investiţională („o Europă mai inteligentă”) şi măsurilor de simplificare şi facilitare a cooperării şi sinergiilor”, este de părere Petre.

În viziunea reprezentantei INACO, reducerea cofinanţării Uniunii Europene pentru proiectele Interreg, dar şi reprioritizarea investiţiilor, de la infrastructură la inovare, vor fi problematice pentru acele state unde consolidarea capacităţii de absorbţie a fondurilor structurale şi reformele instituţionale sunt încă necesare, precum România.

„În plus, în lumina schimbărilor socio-economice specifice procesului de robotizare, noua Politică de Coeziune cheamă şi susţine autorităţilor locale, regionale şi naţionale să dezvolta proiecte orientate către o nouă abordare educaţională, bazată pe dezvoltarea unor noi competenţe ce nu pot fi automatizate – adaptabilitate, creativitate şi gândire critică.

”Accentuarea diviziunilor dintre statele membre”

De asemenea, noua condiţionare a fondurilor europene de statul de drept va mări nivelul de protecţie a intereselor financiare ale Uniunii Europene. Tot aceasta ar putea duce la accentuarea diviziunilor dintre statele membre, atât cele tradiţionale, cât şi cele afiliate unor grupări strategice, cum este cea a „Prietenilor Coeziunii”.

În acest sens, fragmentarea poate fi potenţată şi de viitoarele alocări contrastante ale fondurilor structurale, Cehia şi Ungaria fiind afectate de reduceri majore, în timp ce România şi Bulgaria câştigătoare.

Astfel, noul cadru de reglementare al Politicii de Coeziune va avea impact diferit asupra statelor Europei Centrale şi de Est. Pasul următor este să ne îngrijim colectiv de interdependenţele dintre economiile regiunii noastre, o condiţie esenţială pentru viitoarea noastră dezvoltare economică centrată pe inovare şi digitalizare în Europa Centrală şi de Sud-Est”, afirmă expertul în Politica de Coeziune europeană.

”Criterii clare, transparente şi obiective”

Potrivit specialistului, adoptarea formei finale a CFM 2021-2027 ar fi bine să includă un mecanism de condiţionare a fondurilor europene de statul de drept bazat pe criterii clare, transparente şi obiective, „pentru a nu intensifica retorica eurosceptică şi, implicit, diviziunile interstatale”.

„În egală măsură, diferenţele cu privire la capacitatea de absorbţie trebuie atenuate prin resurse umane competente şi motivate în cadrul Programelor Operaţionale, parteneriate între sectorul public şi cel privat şi o coordonare interinstituţională adecvată în regiunea ECE.

Pe termen lung, digitalizarea economiilor Europei Centrale şi de Est va depinde în mare măsură de combaterea disparităţilor sociale şi a noilor forme de diviziune, cum este fenomenul de brain drain, dar şi de cooperarea transfrontalieră”, explică Bianca Petre.