Anul viitor se anunță a fi unul greu pentru economia Germaniei. Industria sa fiind bazată pe gazele rusești, țara va intra în recesiune și se va confrunta cu cea mai mare scădere economică din Uniunea Europeană. În același timp România, una dintre țările europene cu cea mai mare diversitate și cu o dependență redusă de importurile de gaze, va avea în 2023 cel mai puternic avans al PIB, excluzând economiile atipice Malta și Irlanda. Diferența dintre cele două economii este că cea germană, cea mai puternică din Europa, este orientată spre exporturi, pe când cea românească se bazează pe consum.
Comsia Europeană: PIB-ul Germaniei va scădea, în timp ce PIB-ul României va crește
Potrivit previziunilor Comisiei Europene, economia Germaniei va scădea cu 0,6% anul viitor, în timp ce economia României va crește cu 1,8%. Aceasta ar fi o creștere spectaculoasă pentru Europa de Est, unde economiile evoluează mai dinamic decât în Occident. De asemenea, se prognozează că Ungaria și Cehia vor stagna la 12 luni, adică vor intra, de asemenea, în recesiune. PIB-ul Poloniei ar urca cu 0,7%. Trebuie menționat însă faptul că Ungaria are cele mai mari dobânzi din regiune, cea de referinţă a băncii centrale fiind de 13%.
Referinţa în România şi Polonia este de 6,75%, iar în Cehia de 7%. Dobânzile mari încetinesc inflaţia cu o latenţă de obicei de un an, dar frânează şi creşterea economică. Banca centrală maghiară a dat startul creşterilor de dobânzi în UE la începutul verii anului trecut. Astfel de previziuni trebuie privite cu prudenţă deoarece în ultimii ani estimările pe termen lung au fost foarte imprecise din cauza incertitudinilor create de pandemie şi de agresiunile Rusiei contra Ucrainei. Ele pot reprezenta însă repere, arătând tendinţe.
Pentru că recesiunile vin și trec, aceasta nu va fi o tragedie pentru Germania. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că recesiunea germană nu va fu una adâncă. Tragedia constă însă în urmările acesteia. Politico se întreabă dacă asistăm la sfârșitul industriei germane.
Cea mai înfricoșătoare posibilitate este ca corporațiile industrial germane, și cele mijlocii, celebrele Mittelstand se vor confrunta cu o criză de energie prelungită, fiind nevoite să închidă sau să mute producția în ţări cu siguranţă energetică mai mare şi cu energie mai ieftină. Companiile mari au putere financiară şi de adaptare mai mare, pe când IMM-urile nu.
Mittelstand-urile vor putea să treacă peste această iarnă, deoarece Germania și-a făcut rezerve de gaze naturale în ultimele opt luni. Cu toate acestea, perspectivele vor deveni din ce în ce mai întunecate pentru companiile mici, pe măsură ce costurile mari persistă.
Companiile naționale vor avea avantajul greutății și capitalului mai mare, astfel fiindu-le mai simplu să-și transfere liniile de producție și lanțurile de aprovizionare în economii mai prietenoase.
Guvernul pare să fie conștient de pericol, deoarece a venit cu un plan de plafonare a preţurilor gazelor pentru câteva zeci de mii de companii importante, ceea ce a stârnit reacţii potrivnice din partea altor state europene ca Franţa şi Ungaria.
Asistăm la dezindustrializarea Germaniei?
Cu toate acestea, Politico scrie că fără mecanism care să facă energia mai ieftină, 2023 şi anii următori ar putea deveni un coşmar în care industria grea germană se goleşte. Acest lucru ar reprezenta o catastrofă pentru economia germană, care este orientată spre exporturi, dar și pentru alți furnizori din regiune, cum ar fi Cehia și Slovacia. Un astfel de scenariu ar duce la dezindustrializarea Germaniei.
„Când peste zece ani vom privi la actuala criză de energie, ne-am putea gândi că acesta a fost începutul unei dezindustrializări accelerate în Germania“, spune Stefan Schneider, economist la Deutsche Bank.
Parcă prevăzând ceea ce urmează, gigantul din industria chimică BASF, cu o istorie de 160 de ani, a anunţat la sfârşitul lunii trecute că îşi va reduce pentru totdeauna operaţiunile din Europa pentru a diminua impactul costurilor prea mari cu energia. BASF a fost însă unul din principalii beneficiari ai acordurilor pentru importul de gaze ieftine din Rusia pe care guvernul german le-a protejat cu atâta îndârjire înainte ca Rusia să atace Ucraina. Fabricile europene ale BASF consumau la fel de multe gaze ca Elveţia.
Înainte de invazie, Germania îşi importa 60% din energie. Procentul este același. Gazele şi le aduce aproape în totalitate din import, de Rusia la acest capitol, înainte de începerea războiului, fiind de 55%. Industria consumă cea mai mare parte din gaze, de 36%. Dar dependenţa Germaniei de importuri de energie nu se rezumă doar la gaze, incluzând, de asemenea, petrolul şi cărbunele. În cifre, aceasta ar fi ecuaţia care ar duce la dezindustrializare. În prezent, 9% din IMM-urile germane din industrie spun că iau serios în considerare relocarea în străinătate. În 2020, România îşi producea 80% din gazele consumate.
