Propunerile au ajuns si la urechea guvernantilor, care au zis: „Exceptional, baieti! Numai ca acum nu ne putem permite acordarea de facilitati fiscale”. Prognozele cum ca Romania ar trebui sa exporte in 2008 soft in valoare de 9 miliarde de dolari (!) se vede treaba ca nu impresioneaza pe nimeni. In ciuda faptului ca Romania are mari probleme cu deficitul comercial, sumele ce s-ar putea obtine din exportul de soft nu intereseaza Executivul. Daca problema fiscalitati ar fi singura piedica in dezvoltarea softului autohton, tot ar fi bine. Numai ca exista si alte anomalii care se repercuteaza negativ asupra activitatii firmelor producatoare de soft.
Domeniul scrierii de programe este unul sensibil, cu multe particularitati. Softul poate fi comercilizat la pachet (catre milioane de potentiali cumparatori), sau pe baza unei comenzi (catre un singur utilizator). Mai exista si vanzarea de servicii soft.
In primul rand, comertul cu aplicatii soft este foarte profitabil, lucru arhidemonstrat de evolutia acestui business in Occident. In al doilea rand, software reprezinta industria viitorului. Cine nu investeste acum in software pierde trenul catre mileniul XXI. De acest lucru si-au dat seama mai toate marile companii ale lumii care inainte activau in alte domenii.
Productia de software se realizeaza cu ajutorul unei forte de munca ce a devenit in scurt timp foarte scumpa. Salariile programatorilor, in Occident (in special in SUA) au explodat o data cu dezvoltarea companiilor de soft, iar facilitatile acordate angajatilor depasesc uneori orice imaginatie. Multi angajati ai Microsoft au devenit multimilionari. In tarile dezvoltate, productia de soft este scumpa (salariatii sunt platiti cu sume imense), piata fiind totusi atat de receptiva la acest domeniu, incat permite expansiunea fenomenala a companiilor software.
La firmele din Vest activeaza cu succes o multime de specialisti romani care au preferat sa emigreze, pentru o viata mai civilizata si, nu in ultimul rand, pentru un salariu mult mai motivant decat primeau (pe acelasi post) in tara. Fenomenul exodului este obisnuit in toata lumea, numai ca la noi emigrarea aceasta a devenit deja o problema serioasa. Se pierd anual o gramada de specialisti ce ar fi putut ramane in Romania si ar fi desfasurat o activitate profesionala aici. India, al doilea mare exportator de soft al lumii, a stopat exodul specialistilor prin acordarea de facilitati fiscale companiilor, in asa fel incat acestea sa poata ridica stacheta salariilor si sa-si pastreze angajatii.
Salariul unui programator in India este in medie de 1.000-1.200 USD/luna, iar in Romania de 400-500 USD/luna. Pentru un programator, din punct de vedere salarial, este mai bine in India decat in Romania. Un softist pleaca la aproximativ doi-trei ani dupa absolvirea studiilor superioare, si de obicei dupa o experienta de munca la o firma romaneasca de soft.
Multi dintre emigranti ocupasera pozitii importante in cadrul firmelor unde activau, prezenta lor asigurand continuitatea activitatii respectivelor companii. Plecarea lor afecteaza fluxul normal de derulare a proiectelor software pentru care erau responsabili.
Metodiu Mehmet, director de marketing la Softwin, unul dintre cei mai mari exportatori de soft din tara, ne spune: „In fiecare an, de la firma noastra pleaca oameni la companii celebre din afara. Nu avem cum sa-i oprim. In domeniul software, continuitatea unui proiect este cruciala. Din pacate, ne pleaca cei mai buni oameni, sefii de proiecte, si avem mari batai de cap pana reusim sa-i inlocuim”. Diminuarea exodului nu se poate face decat prin acordarea de facilitati fiscale firmelor. Prin aceste masuri, foarte multi tineri talentati si valorosi pot fi determinati sa ramana si sa lucreze aici, si chiar sa inceapa o afacere pe cont propriu in Romania.
Totusi nu trebuie sa se creeze impresia falsa ca o companie romaneasca ar putea sa concureze, din punctul de vedere al salariilor, cu o firma din SUA, oricate facilitati fiscale ar exista. Singurul lucru pe care l-ar putea face companiile din tara ar fi sa mareasca salariile programatorilor, in asa fel incat sa reduca exodul de creiere la un procent mult mai mic decat cel actual.
Un alt mod de a incuraja softul este crearea unor parcuri tehnologice (zone libere). Aceste parcuri, pe baza carora s-a dezvoltat software-ul in India, se construiesc fie de catre stat, fie la initiativa unor firme particulare ce investesc bani avand asigurarea ca vor beneficia de vacante fiscale pe o anumita perioada de timp. La noi in tara exista un asemenea proiect, de care revista „Capital” a mai scris in trecut. Este vorba de parcul tehnologic de la Horezu, un proiect ambitios, in privinta caruia nu s-a facut inca nimic.
Exista diferite organizatii ale producatorilor de soft (ANIS, ARIES) ce militeaza sau colaboreaza pentru promovarea ideii de construire a unei asemenea zone. Totusi, mult mai aproape de princpiul creatiei soft este conceptul de „Parc Virtual Software”, ce ii poate ingloba pe toti dezvoltatorii de programe din tara. Acest parc virtual este oarecum sinonim cu mult doritele facilitati fiscale, deorece de existenta si avantajele lui vor profita toti producatorii, nefiind ingraditi de limite fizice.
Bancile sunt
slab informatizate
O alta mare problema a exportatorilor de soft o reprezinta faptul ca legislatia romaneasca este plina de lacune in ceea ce priveste exportul prin Internet. In plus, sistemul bancar romanesc este slab informatizat, ceea ce duce la mari decalaje in privinta incasarii banilor. Exportul prin Internet este cea mai economicoasa modalitate de a face ca un program sa ajunga la client (beneficiar), dar legile din Romania nu prevad explicit cum se face acest lucru.
Dl Dan Clement, director de marketing la Gecad, declara: „Ca sa poti desfasura o astfel de activitate, trebuie sa mergi la Ministerul Finantelor pentru a descrie procedura si a cere permisiunea. Evident, operatiunea se va desfasura ca orice alt export. Inexplicabil este ca fiscul trateaza ca niste exceptii facturile ce se emit dupa o astfel de tranzactie. Va inchipuiti ca pe Internet nu exista vama si va inchipuiti ce ochi mari fac unii functionari cand aud de asa ceva…”.
Tot Gecad a fost prima companie din tara ce a initiat un sistem de vanzari on-line, cu plata prin carti de credit a produsului. Aici bulibaseala este si mai mare, deoarece la inceput firma aproape s-a vazut in postura de nu avea cu ce banca sa lucreze pentru efectuarea unor asemenea plati. Dupa indelungi cautari, salvarea a venit de la Bancorex.
Comertul on-line are anumite particularitati pe care, daca nu le respecti, risti sa nu ai succes pe piata. In primul rand, clientul trebuie sa primeasca produsul in cel mult 24 de ore de la cumparare. In acelasi timp, clientul poate, la sfarsitul lunii, sa invalideze o tranzactie efectuata. In cazul nostru, compania Gecad si-a asumat riscul invalidarii unei tranzactii, si nu banca.
Verificarea validitatii cardurilor nu reprezinta o problema cruciala, in schimb timpul de incasare a banilor da mari batai de cap firmelor. La fel se intampla si cu platile cu file cec. Ingrozitor de mult timp se asteapta la platile venite din exterior. Nu este o noutate, dar afecteaza direct exportatorii de soft. Si va afecta din ce in ce mai rau chiar si celelate sectoare economice, daca informatizarea (cu mijloace moderne) a bancilor se va tergiversa.
Romanii exporta soft
cu destul succes
Un numar relativ mare de firme din Romania au lucrat deja comenzi pentru companii occidentale de mare calibru. In acelasi timp, exista deja cateva pachete de software de calitate ce s-au vandut binisor in afara granitelor. Pe de alta parte, exista in Romania un masiv exod de inteligenta, al tinerilor talentati, pe care cu greu ii mai poti determina sa se intoarca. Tara pierde exact pe cei ce, fara indoiala, ar fi fost mai in masura sa relanseze economia romaneasca. Importanta productiei software se pare ca a fost inteleasa de guvernanti, dar pana acum nu s-a facut absolut nimic concret. Este chiar absurd sa ne gandim acum la posibilitatea acordarii unor facilitati fiscale, cand bugetul tarii este la pamant, iar ministrii nu se gandesc decat la cum sa ia mai mult, nu cum sa incurajeze initiativa particulara.r
Daca s-ar fi pus in aplicare mai din timp un program de stimulare a intreprinderilor software, poate altfel ar fi stat problema bugetara astazi. In orice caz, industria software este un motor al economiei mondiale si poate deveni o veriga foarte importanta in economia romaneasca. Facilitatile fiscale pe care le cer firmele nu sunt deloc absurde si nu se poate considera ca aceasta breasla profesionala vrea cu orice pret sa fie mai favorizata decat celelalte.r
Domeniul dezvoltarii de software este o prioritate nationala, iar orice sector economic de prioritate nationala trebuie incurajat pe cat posibil. India, cel mai elocvent exemplu de felul in care se pot face afaceri in stil mare cu soft, a pornit bazandu-se numai pe potentialul uman existent. Cum guvernul indian nu a avut la inceput bani sa sponsorizeze parcuri tehnologice, a inteles ca singura sansa este de a acorda o vacanta fiscala de cinci ani firmelor ce fac productie si export de software, pentru a le grabi dezvoltarea. Strategia a functionat, si astazi India exporta soft in valoare de doua miliarde USD, iar in 2008 se prognozeaza un export de 90 miliarde USD!.r
Fostele tari din blocul comunist au pornit din timp programe pentru informatizarea infrastructurii si incurajarea IT-ului. In Slovenia, taxele vamale plus TVA la produsele IT (hardware & software) sunt de 4%. La noi sunt de peste 30%. In acest fel, informatizarea institutiilor si popularizarea ultimelor tehnologii se va face greu. Ar fi cazul ca si factorii de decizie din Romania sa priceapa ce sansa poate pierde tara daca nu se va actiona mai repede. Pentru ca oameni valorosi pleaca spre tari… mai calde si riscam sa ramanem si fara industrie soft, si fara specialisti in domeniu… r
r
r
Radu Georgescu,r
director general Gecadr
„Sistemul bancar din Romania si brambureala legislativa sunt acum principalele cauze pentru care domenii profitabile, cum ar fi exportul de software si comertul electronic, nu se dezvolta. Despre facilitati de genul vacantei fiscale nici nu se poate vorbi, cand Guvernul a suspendat orice facilitati existente anterior. Chiar daca, de exemplu, niste firme vor sa investeasca bani in dezvoltarea unui parc tehnologic, ele nu o vor face pana nu vor primi anumite inlesniri fiscale.”r
r
Aron Jinorur
cercetator la Institutul de Studii Complexer
„Dezvoltatorii software sunt o comunitate ce se manifesta la fel in orice loc al lumii s-ar afla. Ca e facut in Romania sau in Alaska, un program poate fi la fel de valoros si poate concura pe piata. De aceea sunt de parere ca in Romania ar trebui creat un parc tehnologic virtual, care sa cuprinda toate firmele si programatorii individuali ce activeaza in tara.”r
r
Radu Lazar