Am intrat în 2013 destul de şifonaţi după gafele şi luptele politice majore de anul trecut care au panicat mediul intern şi internaţional şi care au subminat performanţele economice de anul trecut. Dar ca la orice nou început, am resetat calendarele şi ceasurile şi privim cu optimism la ce ne va aduce 2013 din punct de vedere economic. Doar că pe măsură ce analizăm obiectiv ce se întâmplă în jurul nostru, optimismul se transformă în realism, iar angoasele induse de ameninţările interne şi externe ce se profilează la orizont ne fac să devenim precauţi, şi să ne dispară surâsul afişat pe feţe cu care optimişti am sperat că problemele din trecut au dispărut ca prin farmec în noul an.

În primul rând, din punct de vedere extern, alături de celelalte ţări din regiune, suntem profund dependenţi de evoluţia crizei din zona euro. Şi deşi multe voci anunţă că “ce a fost mai rău a trecut”, cauzele crizei – supraîndatorarea guvernamentală, recesiunea economică şi mai recent creşterea la cote alarmante a şomajului din zona euro –  nu au dispărut sau s-au ameliorat, ci se vor manifesta acut în 2013, cu un impact imprevizibil pentru economia românească.

Un semn critic este faptul ca nivelul datoriilor publice şi rata şomajului continuă să crească cu rapiditate în Grecia, Italia, Spania şi Portugalia. De exemplu, datoria Greciei va atinge pragul de 200% din PIB, iar cea a Spaniei va străpunge pragul de 100% din PIB de la un nivel de sub 40% în 2007. Pieţele financiare cred că timpul cumpărat de BCE prin finanţarea indirectă a deficitelor publice va fi folosit pentru implementarea reformelor structurale, ceea ce ar putea conduce către o creştere economică mai bună în viitor. Doar că politicile de austeritate şi efectul negativ al scăderii ciclice masive a celor care au un loc de muncă vor depăşi cu mult impactul pozitiv al reformelor structurale.

Ar trebui să fim sub influenţa unor substanţe cu proprietăţi euforizante puternice să concluzionăm că Grecia şi Spania vor fi la sfârşitul lui 2013 într-o poziţie mai bună să îşi plătească datoriile publice decât erau acum câteva săptămâni. Prin urmare, în ciuda politicilor ultra-expansioniste ale BCE, pieţele vor chestiona probabil gradul de solvabilitate al Spaniei, Portugaliei şi Italiei în trimestrele următoare, lucru care va conduce la o adâncire a crizei şi a reintrării în recesiune a zonei euro, care se va propaga prin canalele comerciale şi financiare spre ţările din ECE inclusiv România.

Pe plan intern, perspectivele rămân neputincioase, iar creşterea economică nu va avea la baza motoare vedetă aşa cum a mai avut în trecut care să tragă înainte o economie letargică, aflată încă în convalescenţă după şocurile succesive primite din 2009 încoace.

Consumatorul român este şi va rămâne deprimat, pe fondul restructurării sistemului public şi a altor sectoare, o măsură lăudabilă şi care ar fi trebuit să fie făcută de mult timp, dar care va crea nesiguranţă şi va alimenta lipsa de încredere pe termen scurt. Cu toate aceastea, consumul privat ar putea creşte timid în acest an pe fondul întăririi leului, al ieftinirii importurilor şi al creşterii venitului disponibil al populaţiei.

Confruntate cu restructurări operaţionale şi de personal masive, băncile internaţionale vor continua să îşi reducă expunerea pe România, şi nu vor avea apetit pentru risc şi finanţare. Iar pe fondul răcirii producţiei industriale şi a exporturilor, afectate de cererea externă mediocră şi de un leu mai puternic conjunctural în 2013, contribuţia acestora va rămâne sub potenţial.

Creşterea din sectorul construcţiilor, datorată mai degrabă efectului de bază decât creşterii performanţei acestui sector, şi a agriculturii, după un 2012 slab, este de aşteptat să aibă contribuţie pozitivă, iar perspectiva revenirii investiţiilor străine rămâne îndepărtată, în lipsa unor proiecte de investiţii de anvergură.

Aşadar, oriunde ne uităm în jur căutând o ancoră care să ne dea un oarecare grad de încredere pentru acest an, găsim doar repere volatile, vulnerabile care pot fi spulberate oricând de anumite şocuri, şi care ne-ar lăsa din nou în derivă spre o ţintă inexistentă.

Cristian Ionescu, country manager Expense Reduction Analysts Romania