Cred că vom avea scădere economică în toate cele patru trimestre ale acestui an şi că prognoza cea mai optimistă ar putea fi creştere zero. E aproape oficial: momentul zero de la care pleacă noul guvern este egal cu un minus de vreo şapte miliarde de euro. Adică deficitul bugetar lăsat de fostul guvern în 2008. Deficit care nu cuprinde nicio promisiune electorală, nici salarii mărite cu 50% la profesori, nici indemnizaţii pentru mame; minusul de şapte miliarde este comis strict
Cred că vom avea scădere economică în toate cele patru trimestre ale acestui an şi că prognoza cea mai optimistă ar putea fi creştere zero.
E aproape oficial: momentul zero de la care pleacă noul guvern este egal cu un minus de vreo şapte miliarde de euro. Adică deficitul bugetar lăsat de fostul guvern în 2008. Deficit care nu cuprinde nicio promisiune electorală, nici salarii mărite cu 50% la profesori, nici indemnizaţii pentru mame; minusul de şapte miliarde este comis strict doar prin deciziile fostului guvern. Aici nu e vorba de interpretări, ci doar de cifre! Cu atåt s-a cheltuit mai mult decåt s-a încasat în 2008, într-un an în care creşterea economică a fost de opt procente, an în care nu am construit autostrăzi şi nu am atras bani europeni. Dezmăţul bugetar a fost pregătit din 2006, cånd s-a renunţat la ideea de a mai avea un acord cu FMI. De-atunci a început petrecerea. Acum, trebuie să achităm factura, în cel mai prost moment posibil: la începutul unei crize căreia nu-i vedem marginile. Noul guvern trebuie să întocmească un alt buget. Ministerul Finanţelor merge pe måna Comisiei de Prognoză şi ia în calcul la întocmirea bugetului o creştere economică de 3,5% în acest an. Opinia mea este că e o greşeală enormă: aplicånd un anumit model prin extrapolarea datelor din ultimele „n“ trimestre, obţinem astfel de prognoze călduţe.
Realitatea e alta: pur şi simplu, ce s-a întåmplat pånă în septembrie 2008 nu mai are nicio relevanţă pentru perioada de după; e cu totul alt film! O creştere economică nerealistă luată în calcul la întocmirea bugetului înseamnă să mizezi pe venituri care nu vor veni niciodată şi, implicit, un deficit în creştere.
Creditarea a ajuns în noiembrie să fie un sfert din cåt era cu un an în urmă, cererile pentru autorizaţii de construcţie scad şi ele dramatic, mai toate companiile se gåndesc la concedieri şi restrångeri de producţie, şi noi mizăm pe o creştere a PIB de peste trei procente.
Apar studii care prognozează, pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial, o scădere globală a economiei. Pånă acum, economia planetară a crescut în fiecare an; se găsea mereu cåte o zonă care prelua rolul de locomotivă. În acest an se pare că nu va mai fi aşa; cu excepţia Romåniei, zice Comisia de Prognoză! Personal, cred că vom avea scădere economică în toate cele patru trimestre ale acestui an şi că prognoza cea mai optimistă ar putea fi creştere zero (dar foarte greu de atins). Banca Naţională pare să se pregătească de ceea ce este mai rău, chiar dacă nu declară acest lucru. Scăderea creditării în proporţiile pe care le aminteam nu este considerată o tragedie şi a decis să nu reducă rezervele minime obligatorii: păstrează acest cartuş pentru vremuri şi mai grele!
Aşadar, ne aşteaptă un an foarte greu. Avem de plătit două facturi: pentru ceea ce am cheltuit noi fără discernămånt pånă acum şi pentru criza internaţională. Creşterea economică nu este un dat, o obligaţie, nu vine ca lumina soarelui dimineaţa. Romånia va afla acest an cum este cånd economia scade…