România între două canale
Îi înțeleg bine pe cei care se pregătesc, acum, la atâta timp după 1989 să-și părăsească țara. Și pe mine m-ar speria un viitor al țării mele, care se pregătește să să repete experiența ”Canalului Dunăre-Marea neagră”.
Călin Georgescu are dreptate! – scrie Dan Andronic într-un text recent. „Românii care sunt în afara granițelor, care sunt minunați sunt o forță colosală, ce va însemna în momentul în care toți românii vor veni acasă. Vorbim de 30 de milioane de români aici, scrie evz.ro.
Vom deveni numărul unu. Am convingerea fermă, siguranță (n.r. că vor reveni). Cu 30 de milioane de români suntem motorul Europei, o să vină neamțul la noi să lucreze și o să spunem îmi pare rău domnule, dar s-au ocupat toate locurile”.
Nemții ca nemții, că-s cam puturoși în ultima vreme, dar să vedeți când vin chinezii să caute de lucru la noi! Îi trimitem la Canalul lui Georgescu…
Ținta clară: drumul spre China
„Eu vin cu un alt proiect. Mai mare. Și spun, uite domne care-I treaba, România are graniță nu numai la Marea Neagră. Are graniță și la Caspică. Cum adică? Păi fac un canal Marea Neagră – Marea Caspică, mă duc în China și am intrare la Mediterană. Și asta o fac eu. Și am terminat cu Huawei, e prea mic pentru ce fac eu”.
De-abia aștept să îl votez, nu am avut asemenea președinte de la Decebal încoace! – scrie Dan Andronic, zâmbind, probabil, amar…”Mama voastră de tarabostes și pileati din Rețeaua Soroș, nici nu știți ce vă așteaptă când vine Alesul!”
Nu cred că suntem pe drumul bun. Nu mă pricep să fac analize, dar părerea mea este că ajungem, totuși, prea departe. Faptul că cineva care aspiră la preșidenția unei țări spune astfel de lucruri e îngrijorător.
Dacă aș fi mai deștept, mărturisesc că m-aș gândi, mai ales, la vorbele lui Titu Maiorescu de acum o sută și mai bine de ani, cel care a introdus „formele fără fond”. Forme care în ultimii 20 de ani a pus efectiv, stăpânire pe România. Tabloul actual, mai ales, este sumbru: asocierea mai multor nemernici în jurul unor formule goale, precum cea a ”partidelor pro- europene”, sunt exact modelul formelor fără fond.
Deși la alegerile recente poporul le-a spus acestor politicieni că nu mai este timpul lor, ei se încăpățânează să ”joace” cu pași apăsați pe capetele poporului.
Cum s-a ajuns în situația actuală prin îndepărtarea intelectualilor
Modalitatea în care s-a ajuns în această situație se datorează, cred, faptului că așa-zisele partide au o frică de cultură îngrozitoare, ceea ce îi duce la a-și îndepărta din rândurile lor intelectualii umaniști. În România pare că ascensiunea la putere a unui istoric, – un adevărat umanist de talia lui Ioan Aurel Pop este echivalentul unui dezastru.
De o bună bucată de vreme, de la guvernul marionetă a mizerabilului Cioloș și tinerii securiști din USR, a apărut, (introdusă parșiv de securiștii neomarxiști), ideea că țara trebuie condusă de așa numiții ”specialiști”, apolitici, de ”tehnocrați”, că doar aceștia ne vor duce spre bine. Eu însă, cu mintea mea de mediocru, mai cred că în politică trebuiesc în primul rând idei în dialog, dar mai ales în concurență, emise de creiere umaniste, inteligente. Ori, s-a avăzut că dacă lipsesc intelectualii, umaniștii și oamenii de calitate din politică, apare spectrul dezastrului.
Așa-zisele ”partide pro-europene” au estimat greșit alegerile. Cu creierul lor mic au hotărât că doar ei, politicienii cunoscuți, vechi vor aduce voturi. Votul a arătat că s-au înșelat, dar despărțirea de mierea puterii e grea… Rezultatul este vizibil: atunci când, în politică, fondul lipsește, ei, ”crima organizată politică” se ocupă mai mult de forme.
”Ca motor al formării voinţei politice, invidia în masă tinde să înlocuiască, dacă n-a înlocuit de mult, chiar şi în statele occidentale, raţiunea şi opţiunea civică. Binele cetăţii se traduce tot mai mult în termeni de „să le luăm lor din buzunar, ca să punem în ale noastre”. – arată o analiză, cu care sunt de acord.
Nu doar în România, ci şi în Europa şi SUA a apărut la masa negocierilor un nou participant. Anume, invidia, cea alimentată de televiziuni, de imaginile de pe variile site-uri care se sufocă de indignare din pricina luxului în care se lăfăiesc superbogaţii, ciokoii moderni”.
Partidele și președintele au greșit major timp de 10 ani
Aceste mulţimi dense cu acces recent la spaţiul virtual şi, ca atare, la piaţa de idei globală, împărtăşesc primitivismul, invidia, nemulţumirea şi frica de o societate şi o economie în care personalităţii, competenţei şi competitivităţii le revin partituri cheie”.
Noroc că mai sunt intelectuali umaniști, care analizează cu adevăr ce s-a întâmplat cu noi. Unul este dl Mircea Miclea. Pe el îl cred, fiindcă este, în primul rând un bun psiholog, și în al doilea, pentru că a avut o atitudine demnă și a refuzat să fie folosit de mediul politic nociv din România. Nu se sfiește, într-un interviu recent pentru site-ul Cluj 24, să pună degetul pe rană: ” Explicația a ceea ce s-a întâmplat cu votul este expresia acestei furii pe sistem, nu a TikTok-ului.” (…) Partidele și președintele au greșit major timp de 10 ani, mai ales de 4 ani de la ultimele alegeri, și atunci populația nu poate fi atât de ușor prostită cu TikTok-ul.
Pentru că eu, ca om obișnuit, eu ca simplu cetățean, eu văd cum e viața mea de zi cu zi. Văd ce se întâmplă cu inflația. Văd cum funcționează școala. Că îmi duc copilul la școală. Văd cum funcționează spitalul. Informația pe care eu o extrag direct din realitatea din jurul meu e întotdeauna mult mai importantă decât informația pe care mi-o dă cineva pe rețele de socializare, la televizor. Nu-i putem păcăli pe oameni.” (…) Este o ascensiune a dreptei în Franța cu Le Pen. Este o ascensiune a dreptei în Italia cu Giorgia Meloni. În Austria se câștigă alegerile de către dreapta. În Olanda câștigă alegerile dreapta.
Unde greșește Comisia Europeană
În condițiile în care se întâmplă toate aceste lucruri și România și jur, nu cumva ar fi cazul să începem să gândim lucid? Domnule, unde greșim? Unde greșește Comisia Europeană? Unde greșește intelectualitatea europeană?”
”Nu cumva avem un exces de woke-ism? Nu cumva avem un exces de globalism și am uitat că din globalizare sunt și oameni care pierd, pierd locuri de muncă, pierd siguranță. Nu cumva dărâmăm fundamentul unor surse de sens: religia, familia și alte valori fundamentale și oamenii sunt tot mai speriați și atunci caută soluții prin care să-și reduc anxietate socială! Pot să fie greșeli în toate părțile. Dar ceea ce ne trebuie este înainte de acuza, să gândim. Să începem să analizăm lucid. Europa trebuie să analizeze lucid ce se întâmplă. Peste tot sunt troli ruși?!
Și în Franța, și în Italia, și în Austria, și în Olanda? Dar nu e mai simplu, ca să ascunzi propriile probleme, să găsești un țap ispășitor în afară? E mult mai simplu. Totul e ok la noi. Noi suntem frumoși, cinstiți, modești, corecți etc. Și sunt niște personaje străine care, știu eu, fac tot felul de lucruri rele. E lipsă de luciditate. Ne trebuie un plus de luciditate, de analiză critică, de a vedea unde greșim. Nu poți să spui că atâtea sute de milioane de oameni greșesc.”
Dar, cu siguranță că nimeni nu va avea răbdare să gândească.
Iulian Chifu a fost consilier prezidențial în mandatele lui Traian Băsescu și Klaus Iohannis
Pe de o parte vor fi cei de teapa dlui Iulian Chifu, fost consilier prezidențial în mandatele lui Traian Băsescu și Klaus Iohannis, care afirmă într-o postare pe Linkedin, că votanții lui Călin Georgescu trebuie trimiși în închisori sau sanatorii, iar pe de alta, ceilalți, detractorii acelei părți a societății formată din tinerii prea feminizați, care plănuiesc în cluburile societății civile sorosizate și mâncate de globalism și neomarxism, să acceadă la cârma Lumii.
”Nu sunteți excepționali, nu sunteți fulgi de zăpadă minunați și unici. Sunteți făcuți din aceeași substanță organică în putrefacție ca orice altceva, suntem rahatul acestei lumi gata să fie folosit pentru orice, aparținem cu toții aceleiași grămezi de humus în descompunere.„ – spune un astfel de personaj imaginat de scriitorul Chuck Palaniuk.
Se văd unici, cu toții, – îi descrie J.F. Braunstein, profesor la Sorbona -, puri și luminoși, când de fapt, nu sunt deloc diferiți unii de alții. Și, ca fulgii de zăpadă pot alcătui o masă nediferențiată ce devine uneori apăsătoare și greu de îndepărtat. Dar, din fericire, se pot topi destul de repede sub efectul razelor solare.”
Ori, cu astfel de ”snowflakes” oengiști, useriști, șamd, cei care au fost amăgiți că sunt noii ”iluminati excepționali”, și care chiar se cred buricul pământului – dar au cunoștințe jalnice despre artă, literatură și cultură, dar o distrug prin muzee ca să salveze astfel planeta, nu prea ai ce să construiești.
Nici măcar noul ”Canal” imaginat de domnul Georgescu…
Editorialul poate fi văzut AICI
