Acolo tocmai au intrat șase nave amfibii aparținând flotei nordice și care potrivit experților ar urma să-și continue drumul spre Sevastopol. Navele transportă 60 de tancuri și 1500 de soldați, care probabil se vor alătura arsenalului extins din Crimeea, scrie Deutsche Welle.
Propunerea ministrului Bogdan Aurescu
Trupele rusești strâng frontierele ucrainene ca într-o menghină, în vreme ce comunitatea atlantică se află în căutare de soluții diplomatice care să destindă atmosfera. Ministrul Aurescu a încercat să pună România pe această hartă a încercărilor și soluțiilor iar săptămâna trecută, înainte să primească răspunsul colegilor săi din Uniunea Europeană, s-a grăbit să anunțe că le-a propus acestora să organizeze una dintre întâlnirile lor la Kiev, pentru a demonstra „solidaritatea” UE. Și, pentru că deocamdată această idee nu s-a bucurat de entuziasm, Bogdan Aurescu a profitat de prezența ministrului de externe francez la București și i-a adunat repede pe omologii săi din Europa Centrală și de Est membri în Grupul B9 la o întâlnire virtuală alături de șeful diplomației din Kiev pentru a dezbate situația de la granițele Ucrainei. Altădată, la întâlnirile B9 veneau lideri americani și e, probabil, pentru prima dată când e invitat un european, fără ca acest lucru să însemne neapărat că balanța dintre Europa și SUA ar modifica perspectiva României.
Grupul B9 este numit așa pentru că a fost înființat sub umbrela SUA, la o inițiativă a Bucureștiului și Varșoviei, după o întâlnire a președinților celor două state care a avut loc în capitala română în 2015. B9 este format din statele membre ale Uniunii Europene care provin din fostul lagăr socialist: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia.
Concluziile discuțiilor
Din discuțiile purtate la această întâlnire s-au desprins trei concluzii: (1) unitatea aliaților, după cum a explicat ministrul francez de externe, Jean-Yves Le Drian, fiindcă „Rusia a putut observa în această săptămână că are de-a face cu europeni uniţi şi solidari, în orice context, fie că este vorba de Uniunea Europeană, OSCE sau NATO”; (2) „deteriorarea semnificativă” a securității europene, după cum au căzut de acord ambii diplomați; (3) prezența aliaților la Marea Neagră este „de câteva ori mai mică” decât prezența militară a Federației Ruse în această regiune, după cum a precizat Bogdan Aurescu.
Șefii diplomațiilor franceză și română au scos în evidență nevoia de descurajare a Moscovei prin prezența forțelor aliate în Sudul și Estul Europei. Pe fondul anunțului Statelor Unite de a adăuga încă 1000 de soldați americani la cei 1000 aflați deja în România și a promisiunii Franței de a trimite câteva sute de militari, Le Drian a vorbit despre o complementaritate între forțele distribuite de Washington și cele care vor fi decise de Paris.
Franța încearcă să-și recupereze influența în România
Dincolo de această complementaritate, Franța încearcă din motive istorice, simbolice sau, poate, doar dintr-un moft electoral al președintelui Emmanuel Macron, să-și recupereze influența în România, după o perioadă în care relațiile dintre cele două state au stagnat, dincolo de parteneriatul strategic existent. Șeful diplomației franceze a spus, de altfel, la București că Parisul este „într-o dispoziţie foarte favorabilă” pentru extinderea Spațiului Schengen de Liberă Circulație cu România, Bulgaria şi Croaţia. Această declarație, care sună ca o promisiune, vine după ce președintele Macron a expus viziunea franceză de reformare a Spațiului Schengen, în perioada de șase luni în care Parisul deține președinția rotativă a UE.
România se află într-o perioadă privilegiată, în care marginalitatea sa a devenit importantă pentru marii jucători politici și depinde doar de liderii de la București să rămână loiali și să-și demonstreze bunele intenții.
