Țara noastră s-a angajat față de SUA, principalul aliat extern în materie de securitate, să aloce 2% din PIB, în zece ani (2017-2026), pentru modernizarea armatei, în principal pentru achizițiile de tehnică militară. Acest procent înseamnă zeci de miliarde de dolari pe care România trebuie să îi cheltuiască pe arme. Capital a contabilizat contractele deja încheiate, procedurile în lucru și perspectivele, dar și posibilitatea ca economia românească să beneficieze întrucâtva de sumele uriașe care vor fi cheltuite.
Administraţia Trump insistă ca toate ţările NATO să aloce 2% din PIB pentru bugetele apărării, acesta fiind și unul dintre principalele obiective de politică externă ale afaceristului de la Casa Albă. România este printre puținele state care alocă 2% din PIB pentru înzestrare militară. Estonia, Grecia, Polonia şi Marea Britanie au mai îndeplinit obiectivul de 2% din PIB, iar Letonia, Lituania, din acest an, vor avea respectiva alocare. În afară de Statele Unite, care alocă 4,6% din PIB, 15 dintre cele 28 de state NATO au elaborat strategii în acest sens. Dar Spania a stabilit acest obiectiv bugetar abia pentru anul 2024, iar Ungaria, pentru 2026. Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Portugalia, Norvegia şi Danemarca tergiversează planurile. Franţa a semnalat majorarea cu o treime a bugetului apărării în intervalul 2017-2025, iar Germania a stabilit atingerea ţintei de 2% abia în 2024.
Așadar, România este printre puținele state care s-au raliat imediat poziției Washingtonului, începând rapid și comenzile. Există mult interes pentru România, pentru că și sumele „puse la bătaie“ sunt mari. Zece ani de 2% din PIB, pe baza prognozelor oficiale de evoluție a indicatorului din prezent, înseamnă aproximativ 50 de miliarde de euro de cheltuit. Care sunt o certitudine, după cum a precizat recent ministrul Apărării, Mihai Fifor. „Pot afirma fără niciun fel de rezervă că România va continua să aloce procentul de 2%. Este o decizie a Parlamentului şi a Guvernului României de a continua să facem această alocare şi de a continua să ducem mai departe programele majore de înzestrare, dar şi de modernizare a Armatei Române“, a spus ministrul, într-o conferinţă de presă. Astfel, țara noastră a devenit frecventabilă pentru marii producători internaționali de armament, care s-au grăbit să vină la București pentru a câștiga contracte. Acestea se fac, în general, pe termen lung, ceea ce asigură un cash flow optim pentru cel ce livrează armele. Dintre cei care vor să facă – și fac – afaceri cu arme în România se remarcă americanii, apoi germanii, francezii, israelienii și israelienii.
Pentru MapN, programele de înzestrare a Armatei se împart între „esențiale“ ….și atât. Ministerul vorbește doar despre cele esențiale, pe care le împarte, la rândul lor, în două: inițiate și care urmează a fi inițiate.
Inițiate:
1.Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM) PATRIOT – SUA 4,6 miliarde de dolari. Program inițiat în anul 2017. În luna decembrie s-au efectuat plățile aferente achiziției primului sistem.
2. Transportor blindat 8x8pentru trupe. Etapa I prevede furnizarea a 227 transportoare blindate pentru trupe 8×8 și derivate – 1 miliard de dolari. Primul contract subsecvent prevede livrarea a 94 unități pentru perioada 2019-2021. Din cele 227 transportoare, 30 vor fi produse în Elveția de producătorul General Dynamics European Land Systems – Mowag GmbH(Germania), iar restul de 197 de transportoare vor fi produse la Uzina Mecanică București. „Prin producerea acestor transportoare în România se dorește întărirea și dezvoltarea industriei naționale de apărare“, spun reprezentanții ministerului.
3. Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare (MLRS) – SUA, 1,5 miliarde de dolari, program inițiat în anul 2018. În trimestrul I s-au efectuat plățile aferente achiziției primului sistem.
În curs de a fi inițiate:
1. Corvete multifuncțio-nale – patru corvete, achiziție aflată în procedură de atribuire. Contractul este de 1,8 miliarde de dolari, pe șapte ani, prima navă urmând să fie livrată după trei ani. Obligatoriu este ca aceste corvete să fie construite în România. „Pentru Armata României este fundamental ca realizarea lucrărilor de construcţie şi dotare a celor patru corvete să se facă în România, în vederea eliminării riscurilor care pot afecta îndeplinirea acestui program esenţial de înzestrare în termenele asumate şi pentru satisfacerea cerinţelor de securitate a aprovizionării ale forţelor navale române/statului român“, spune MapN. În acest sens, lupta pare a se da între italienii de la Fincantieri, care dețin șantierele navale de la Brăila și Tulcea și olandezii Damen, care au 49%, din șantierul Mangalia, restul are statul român, unde asigură și conducerea operațională, și Galați.
Câștigătorul contractului pentru corvete va mai trebui să asigure offset pentru transfer de tehnologie, modernizare fregate T22R din dotarea Forțelor Navale, precum și dezvoltarea unui centru de instruire pentru Marină.
2. Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă – până la trei baterii, 150 de milioane de dolari
3. Modernizarea „MLI-84M“, mașini de luptă, 150 de milioane de dolari;
4. Sisteme C4I, cu capabilități de integrare ISTAR;
5. Sistem antiaerian de rază scurtă și foarte scurtă – SHORAD-VSHORAD (etapa I: componente SHORAD), 1,6 miliarde de dolari, francezii Mistral și germanii Diehl și-au anunțat intenția de a-l vinde României.
La cele cinci programe anunțate mai sus de Minister se adaugă încă unul, foarte recent, ce constă în platforme militare de transport – 2.900 de camioane și 300 de remorci. Contractul pus la bătaie este uriaș, 737 de milioane de euro. Contractul-cadru ar urma să aibă o durată de șapte ani și va presupune ca firmele câștigătoare să integreze, după o primă etapă, producția platformelor multifuncționale în țară. Lupta este între Rheinmetall din Germania și Iveco Italia, însă și alți competitori pot apărea, la aceste dimensiuni ale contractului. România are un producător de camioane și platforme de transport militare – Roman Brașov, care însă nu are capacitatea de a a realiza integral produsele cerute în acest contract. Poate însă să se asocieze cu un jucător mare din afară. „Sigur că putem să facem părțile de caroserie la Brașov. Am putea avea și un parteneriat cu un nume mare precum Rheinmetall. Până una-alta, Roman este chiar simbolul camionului în România, că e el civil ori militar“, spune, pentru Capital, Carol Rugacs, directorul fabricii brașovene.
Deși nu este inițiat, puteam include aici și un proiect de construcție a unui elicopter militar la IAR Ghimbav, unde concernul european Airbus deja are o linie de asamblare pe platforma industrială, dar așteaptă comenzi directe de la statul român. În cursa pentru producția locală a unui elicopter au intrat și americanii de la Bell Helicopters.
Licitații „la vedere“ și offset
Așadar, numai din proiectele deja lansate sau în procedură de lansare vorbim de o factură de aproape 10 miliarde de dolari. În anii următori, urmează alte 40 de miliarde de dolari. Prin urmare, sumele atrag cei mai mari ofertanți din piața globală. Iar toate achizițiile vor fi făcute în condiții de totală transparență, prin S.I.C.A.P., anunță Ministerul Apărării.
În ceea ce privește beneficiul României, dincolo de clamata siguranță națională ce rezidă din dotarea cu echipamente performante a Armatei, ar trebui să existe și satisfacții financiare. Unele deja le știm: transportorul 8×8 se va face la Uzina Mecanică București, corvetele se vor construi la Mangalia. MApN spune că offset-ul va reprezenta regula, nu excepția. „Majoritatea programelor de înzestrare pe care Ministerul Apărării Naționale urmează să le inițieze, în cadrul strategiei pe termen mediu și lung, se vor baza pe soluții dezvoltate în țară și, ca urmare, vor implica la maximum posibil industria națională de apărare, ceea ce atrage după sine și crearea de noi locuri de muncă înalt calificate, contribuind în mod direct la dezvoltarea economică a țării și, implicit, la atingerea obiectivelor strategice de securitate“, clamează MapN.
În 1989, industria de apărare naţională deţinea aproape 100 de întreprinderi cu circa 130.000 de angajaţi, exportul românesc de armament atingând cifra de 800 milioane dolari. După reorganizări succesive, astăzi mai funţionează 22 de întreprinderi cu capital de stat, din care 15 sunt grupate în cadrul CN ROMARM SA, companie naţională care tocmai a trecut de la Economie la Apărare. Datele financiare, precum și cifrele de export ale celor mai multe dintre aceste companii, nu sunt publice. Industria de securitate este reprezentată şi de 17 companii private.
Pregătirea militară
Dincolo de cumpărături de zeci de miliarde de dolari, Armata presupune și existența unor militari. Cum Forțele Armate Române s-au transformat, de un deceniu, într-o unitate de contractori, resursa umană contează foarte mult. Generalii gândesc acum un program care să întărească și să profesionalizeze viitorii militari, inclusiv prin includerea în curricula școlară a unor elemente de profil militar. „Trebuie să pregătim pe viitor lideri să fie în măsură să se adapteze rapid la schimbare, să gândească şi să acţioneze neconvenţional. (…) Planurile de învăţământ şi programele şcolare trebuie să fie cât mai bine adaptate la schimbările majore tehnologice şi să cuprindă toate noutăţile în domeniul militar“, a spus, recent, Şeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă.
La rândul său, secretarul de stat pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale, Mircea Duşa, a precizat că militarul de azi este „un specialist“ capabil să mânuiască tehnica modernă care se achiziţionează, deci nu „răcanul“ din trecut. Așadar, o carieră în Armată este posibilă doar în cazul absolvirii unor cursuri specializate.