Statul român a investit o parte din banii alocați construcției de autostrăzi nu în lucrări și asfalt, ci în despăgubiri și penalități plătite companiilor străine cu care a semnat contractele de execuție a lucrărilor. Care era modul prin care firmele străine reușeau să stoarcă bugetul nostru de bani ne-a spus Alin Alexa, inginer român care a lucrat peste 10 ani în mari companii europene de infrastructură și care cunoaște mersul lucrurilor din interior.
Potrivit acestuia, străinii au făcut lobby pentru adoptarea unor legi împotriva țării noastre, după care “claimer”-ii, companii specializate în obținerea despăgubirilor pe baza contractelor, puneau statul român la plată.
“Dacă lumea își imaginează că marile concerne străine vin în țară să ne facă nouă un bine, nu e tot timpul așa. În trecut, s-au făcut legi și foarte mult lobby ca aceste corporații să aibă un mediu în interesul lor, și nu în interesul populației de rând sau al țării noastre. Aceste legi limitau statul român în a da în folosință o autostradă dacă, de exemplu, o parcare mică nu era gata. Atunci, se făceau presiuni, se luau bani pentru întârziere. Statul român a plătit foarte foarte mulți bani. Au existat firme concrete, așa-numiți claimeri, care au venit ca într-o țară în curs de dezvoltare cu o echipă foarte bună de avocați, ei neavând în spate insfrastructura unei firme de construcții, ci a unei firme de avocatură. Scopul lor era să facă tot posibilul pentru a exploata contractele în favoarea lor, să ia banii statului pentru despăgubiri și întârzieri fără să construiască un metru de autostradă”, explică Alin Alexa.
Astfel, continuă el, de multe ori, lucrările au fost întârziate intenționat tocmai pentru ca marile firme străine să câștige bani din penalități aplicate statului român pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.
Printre proiectele de infrastructură din România la realizarea cărora a participat Alin Alexa se numără: Centura Arad, calea ferată dintre Sighişoara şi Daneş – prima cale ferată nou-construită după 1989, Floreasca City Center din București, Catedrala Mântuirii Neamului.
În Germania, inginerul român a locuit timp de șapte ani, a coordonat construcția unui spital, după care a lucrat în cadrul Deutsche Bahn AG, având responsabilități de management regional și supra-regional.
Au venit aici imaginându-și o formă de colonie
România are sută la sută capacitatea să-și construiască autostrăzile, afirmă cu tărie Alin Alexa.
“Sunt companii foarte mari în România care au arătat performanțe excelente în comparație cu străinii care, de multe ori, au venit aici imaginându-și o formă de colonie unde ei vin să ne învețe, pentru că noi nu putem sau nu știm”, susține specialistul.
El își aduce aminte din perioada în care lucra pe șantiere alături de manageri străini de situații “în care străinii ne tratau ca pe niște înapoiați, ca pe niște sălbatici, nu voiau să folosim aceleași încăperi ca ei. De tânăr am fost în prima linie în educarea lor. Ca echipe am ajuns să ne impunem în fața lor, inclusiv să oprim șantierul dacă era o problemă atât de mare cu personalul străin”.
Soluția suntem noi și schimbările se întâmplă deja, afirmă Alin Alexa, referindu-se la modificările legislative adoptate la nivel guvernamental, inclusiv cele privind contractele FIDIC, “care erau speculate într-o asemenea măsură de firmele străine încât statul român era răpus, fără arme și fără posibilități de apărare”. Modificările legislative recente au permis limitarea pierderilor financiare.
Firmele străine vin și fac presiuni. Dacă nu obțin ce vor, fac presiuni ca persoanele respective să plece din pozițiile de decizie
“Statul român a introdus reglementări ca să evite situațiile proprietarilor călători, întâlniți la exproprieri în diferite zone ale țării, în timp ce firmele străine profitau de faptul că statul român nu poate expropria întreaga suprafață din start, refuzând să demareze lucrările până când nu era eliberată toată lungimea. După modificări, autorizația de construcție se dă pe tronsoane. Ai primii 2 km, ai ce lucra, nu ai ce să ceri despăgubiri care se ridică până la 5.000 euro pe zi. Deci, e o situație în care firma de-abia așteaptă să întârzie, chiar face totul posibil. Interesul firmei este să întârzie în momentul respectiv.
Acum, dacă autorizația este pe tronsoane, compania nu mai poate spune că nu se apucă de autostrada de 10 km pentru că o parcare total neimportantă dintr-un capăt nu este gata, sau nu se poate pune o intersecție care blochează tot proiectul. Acestea erau la propriu șantajele și presiunile pe care le făceau firmele. Cunosc asta din informații din interior din delegații, din ambasade, din întâlniri cu managementul general al firmelor”, relatează specialistul.
Desigur, claimerii pot căuta în continuare vicii contractuale pentru a stoarce niște bani de la bugetul României. Pentru a evita aceste situații, Alin Alexa recomandă ca echipa de negociere din partea Guvernului României să fie fermă și să discute cu firmele străine ținând cont de toate contractele pe care ele le derulează în țara noastră și unde au nevoie de suportul autorităților.
“Să ne imaginăm cum arată o delegație de la o ambasadă străină, cu un staff foarte bine pregătit, cu presiuni, cu lobby, altădată cu șpagă. Firmele străine vin și fac presiuni. Dacă nu obțin ce vor, cumpără ce vor sau cumpără mai sus și fac presiuni ca persoanele respective să plece din pozițiile de decizie”, descrie inginerul român modul în care au decurs multe negocieri între mari firme străine de construcție autostrăzi și Guvernul României.
Exactitatea nemțească, un mit
În general, românii au o părere foarte bună despre modul de organizare exact și precis al nemților. Însă, Alin Alexa, care a lucrat timp de 6 ani în Germania într-un mare concern, Deutsche Bahn, cu peste 300.000 de angajați, este de o altă părere. El spune că Germania din interior arată foarte diferit de imaginea pe care o are în exterior.
În primul rând, sunt unele proiecte, cum ar fi Aeroportul din Berlin, Opera din Frankfurt sau Stuttgart 21, care au fost modificate în repetate rânduri, prelungindu-se lucrările și depășind cu mult costurile inițiale.
“Orașul Stuttgart, având două gări principale, lucrarea era să le unească pentru a face o singură gară principală. Este o lucrare colos, cu mutarea unui parc, a pomilor, au fost proteste și alte probleme. Acest proiect a fost calculat când a fost proiectat la 2 miliarde de euro. Pe parcursul a patru ani, calculele au ajuns la 6 miliarde”, este un exemplu pe care îl dă inginerul.
Un alt exemplu este Aeroportul din Berlin, care “e o glumă, a ajuns la nivel de batjocură în Germania. E o lucrare de câțiva ani care a depășit de 10 ori bugetul prevăzut și care nu are nicio perspectivă de finalizare, cu erori imense, cu erori care au costat milioane de euro investite într-o infrastructură care nu va putea fi folosită niciodată”.
Diferența este că “Germania este doar o țară cu un tampon financiar foarte mare, ceea ce înseamnă și alocarea de resurse mult mai mari: utilaje, firme cu mai mulți angajați mult mai bine plătiți. Nemții dau rateuri financiare imense, însă acestea nu afectează piața, care este puternică”.
În același timp, Alin Alexa evidențiază și lucrurile pozitive pe care le-a învățat din Germania: “România și Germania sunt la două extreme. Mi-aș dori să obțin un echilibru între cele două. Am învățat foarte multe din Germania despre ce înseamnă spiritul civic sau educația comunală, socială. Și disciplina de lucru acolo este mai răspândită și mai instituționalizată”.
Partea negativă evidentă pentru românii care pleacă la muncă în Germania este discriminarea, care “există în toate sistemele”: “este un lucru foarte greu pentru români când merg în Germania să-și primească acreditarea, chiar dacă au avut aici 10 ani de experiență, de obicei sunt subapreciați și puși să facă munci de jos. Dacă ești inginer, poate ai șansa să fii un șef de echipă sau un maistru, dar nemții nu îi așteaptă pe români să-i facă șefi de șantier. Am fost șef de șantier, am condus o echipă de 25 de oameni, am construit o aripă de spital și am avut din start probleme cu muncitori de-ai locului nemți care nu voiau să fie conduși de un român. Nu au avut de ales, aveam contractul negociat suficient de bine. Dar, după ce am făcut săpăturile și fundația, ce a fost mai greu, și am recuperat întârzierile cauzate de echipele germane, încet-încet nu a mai fost nevoie de noi, pentru că trecusem de etapa grea, și atunci imediat firma respectivă s-a orientat către muncitori necalificați, mai ieftini, aduși din țări non-UE și pe noi ne-au lăsat cu ochii în soare”, își amintește Alin Alexa una dintre experiențele trăite în Germania.
În schimb, în general, pe șantierele din Germania, se aude vorbindu-se fie română, fie turcă, fie poloneză. “Sunt foarte mulți români, sunt foarte multe firme românești, dar care lucreză la a treia mână, nu conduc șantiere, ci preiau lucrări mult mai prost plătite”, spune inginerul român.
El consideră că “Germania trăiește pe exploatarea celor din jur, a celor mai puțin fericiți, într-o formă de sistem colonial”.
România, un paradis financiar mai real decât Germania
Astfel, după șase ani de experiență în Germania, Alin Alexa a decis să revină în România. “Am ajuns să nu mai vreau să fac jobul pe care îl aveam în Germania și să-mi dau seama că este imposibil să mai intru într-o asemenea structură, pentru că este distrugătoare, consumă, macină oameni”, mărturisește inginerul, care a lucrat timp de cinci ani cu superiori care au făcut burnout.
El adaugă: “Nu-i doresc nimănui să ajungă într-o asemenea situație. Nu vrei nici să lucrezi pentru o persoană ca asta, pentru că nu mai funcționează normal. La ultimul job, am lucrat cu un om din acesta, eu îi zic bolnav, pentru că nu mai avea viață privată, ci era o mașinărie pentru job, să ai un astfel de om care pune reperele într-un business este soluția sigură să plece oamenii sau să facă și ei burnout”.
Alin Alexa nu a plecat în Germania dintr-o mare dorință de a pleca, ci pentru că i s-a oferit posibilitatea. “Eu n-am avut o mare dorință să plec, nu am fost forțat de împrejurări. am avut joburi bune și aici căutând tot timpul să mă dezvolt. De când am plecat, m-am gândit că acolo este o oportunitate financiară mai bună. Însă, nu mai este. Poate era în anii ’90. Acum, piața este suprasaturată și în Germania. Sunt foarte mulți care se duc cu aceleași vise și se vând ieftin. Speranța asta de paradis financiar e mai realistă pentru România decât pentru Germania și o spun sincer” – aceasta este perspectiva unui inginer român care a locuit timp de șapte ani în Germania și a decis să se întoarcă în România.
“Degeaba noi aducem firme străine din afară și oamenii noștri lucrează în străinătate. Undeva e un dezechilibru. Dacă vine un concern cu staff nemțesc, statul român își permite să-l plătească. În același timp, conaționalii mei sunt pe șantiere la ei subplătiți. De ce nu-i țin în țară și îi plătesc decent? Nici măcar nu trebuie plătiți la nivelul de străinătate, unde sunt și alte costuri de viață”, susține Alin Alexa.
El este de părere că Guvernul nostru ar trebui să găsească strategii de readucere a românilor înapoi în țară. Potrivit acestuia, dacă românii plecați la muncă în afară ar avea infrastructura necesară și contracte bune, mulți ar prefera să revină în țară chiar și pentru salarii cu 30% mai mici decât cele pe care le primesc în afară.
Astfel, cu sau fără experiență dobândită în străinătate, este nevoie ca românii, pe cont propriu și prin intermediul autorităților, să profite de oportunitățile existente pe plan local, conchide Alin Alexa.