La nivelul UE, veştile nu sunt, însă, tocmai bune: PIB-ul celor 27 de state membre a scăzut în perioada ianuarie-martie 2013 cu 0,1% faţă de trimestrul patru din 2012 şi cu 0,7% faţă de trimestrul întâi al anului trecut. Mai mult, pe harta Europei unite par a apărea două zone destul de bine conturate: cea estică, unde rezultatele economice din primul trimestru sunt majoritar pozitive (Letonia, Lituania, România, Polonia ori Slovacia) şi cea vestică şi sudică, unde s-au raportat scăderi importante (Grecia, Italia, Spania, Franţa, Portugalia, Finlanda sau Olanda). Există, desigur, excepţii în ambele tabere: PIB-ul Cehiei a scăzut cu 0,8% faţă de trimestrul anterior şi cu 1,9% faţă de ianuarie-martie 2012, în timp ce al Marii Britanii a crescut cu 0,3%, respectiv 0,6%.
În acelaşi timp, există şi o a treia tabără, a ţărilor cu evoluţie neconcludentă, care au crescut faţă de ultimul trimestru, dar au scăzut faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior: Belgia, Ungaria şi chiar motorul economic al Uniunii, Germania (care a raportat o creştere de 0,1% faţă de octombrie-decembrie 2012, sub previziunile analiştilor, care se aşteptau la +0,3%).

Însă piaţa a reacţionat mult mai prost la veştile venite dinspre Paris. Cu -0,2% (respectiv -0,4% faţă de trimestrul întâi 2012), economia Franţei a reintrat în recesiune în primul trimestru. Este o nouă veste proastă pentru regimul socialist al lui Francois Hollande, după ce în martie s-a anunţat că numărul şomerilor a atins un nou record. „Cel mai probabil, în 2013 vom avea creştere zero. Sperăm că ceea ce a fost mai rău a trecut“, a declarat recent preşedintele francez.

De unde vine plusul?

Liderii de la Bucureşti au avut, din fericire pentru noi, motive să se arate mai optimişti. „Cifrele nu ţin neapărat de cald, însă suntem pe locul trei în UE ca rată de creştere, şi important este ca aceasta să se simtă şi în locurile de muncă, şi în investiţii“, a spus premierul Victor Ponta. El a adăugat că agricultura şi energia sunt sectoarele care pot atrage cu precădere investiţii şi care pot ajuta evoluţia pozitivă a economiei. „Cu un an agricol bun, cred că vom avea o creştere economică mai mare de 1,6% în 2013“, spunea recent, la rândul său, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Până una alta, plusul de pe primul trimestru s-a datorat în mare măsură industriei, producţia crescând cu 4,7% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2012. Au fost pe plus industria prelucrătoare şi cea extractivă, dar pe minus cea energetică. Avansul luat de industrie s-a simţit şi la nivelul exporturilor. În primele trei luni, acestea au crescut cu 4,6% faţă de aceeaşi perioadă din 2012, până la 11,5 miliarde de euro.

Impozitele nete pe produs au avut şi ele, cel mai probabil, o contribuţie destul de importantă la creşterea PIB pe primele trei luni. Nu la fel de bine au performat alte domenii: construcţiile au scăzut cu peste patru procente, serviciile pentru populaţie cu 5,3%, iar retailul a crescut modest, cu 0,1%. Rezultate mult mai bune au venit dinspre serviciile prestate în special companiilor (+12,2% în primul trimestru).

Jumătatea goală

Însă veştile bune încep să pălească atunci când ne uităm cu mai multă atenţie la context. În primul rând, spune pe blogul său analistul economic Florin Cîţu, „din estimările mele şi cu datele pe care le avem până acum, o creştere de 0,5% faţă de trimestrul anterior nu ar duce la o creştere anuală pe serie brută de 2,1% şi pe serie ajustată de 1,4%. Efectul ar fi mai mic cu aproape un procent decât cel publicat de INS. Cred că şi de această dată o parte din creşterea economică, pe lângă efectul de bază, se datorează unor schimbări ale datelor din trecut ca urmare a unor actualizări ale metodologiei sau pentru că au fost primite mai multe informaţii“.

Apoi, mai spune Cîţu, „de fiecare dată când se anunţă cifre macro care surprind pozitiv există o tendinţă foarte mare de a creşte cheltuielile publice“. FMI a fost convinsă de clasa politică să accepte reîntregirea salariilor pe baza creşterii din trimestrul al doilea din 2012 şi nu este exclus ca o creştere a PIB peste aşteptări să-i facă din nou pe guvernanţi să deschidă baierele pungii bugetare.
Nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm nicio clipă că evoluţia bună a industriei şi a exporturilor este datorată, în cea mai mare parte, relaţiilor strânse cu Uniunea Europeană.

În primul trimestru al acestui an, 71% din exporturile româneşti au mers spre statele UE, iar datele pe 2012 arată că jumătate din totalul exporturilor a avut loc către ţări care tocmai au raportat rezultate economice sub aşteptări (Germania, Italia şi Franţa fiind de departe cei mai importanţi parteneri comerciali ai ţării noastre). Cu alte cuvinte, există şanse, şi nu mici, ca o parte din comenzile care au ţinut pe plus industria românească să nu mai vină. Moment în care am putea vedea pe viu o nouă dovadă a fragilităţii economiei autohtone.

Cifrele nu ţin neapărat de cald, însă suntem pe locul trei în UE ca rată de creştere, şi important este ca aceasta să se simtă şi în locurile de muncă, şi în investiţii.
Victor Ponta, prim-ministru