Această situație se mai regăsește în Europa de Sud și Est, dar România este mai afectată din cauza numărului mic de medici, de circa 45.000. Astfel, neclaritățile legislative și particularitățile din sistemele sanitare ale țărilor UE au creat o situație în care există o mare varietate pe întreg teritoriul Uniunii în modul și mai ales timpul de lucru al personalului medical. Modelele flexibile privind timpul de lucru au fost implementate cu succes în special în jumătatea de nord a Europei, în timp ce în Sud și Est, medicii lucrează peste puteri, de cele mai multe ori.
În conformitate cu Directiva UE privind timpul de lucru (2003/88/CE), fiecare stat membru trebuie să se asigure că fiecare lucrător are dreptul la:

  • o limitare a timpului de lucru săptămânal, care nu trebuie să depășească 48 de ore, în medie, inclusiv orele suplimentare
  • o perioadă minimă de repaus zilnic, de 11 ore consecutive, în fiecare 24
  • o pauză în timpul de lucru, în cazul în care lucrătorul este la datorie pentru mai mult de șase ore
  • o perioadă minimă de repaus săptămânal de 24 de ore neîntrerupte pentru fiecare perioadă de șapte zile, care se adaugă la cele 11 ore de repaus zilnic "
  • concediu anual plătit, de cel puțin patru săptămâni pe an
  • protecția suplimentară în cazul muncii de noapte (de exemplu, numărul mediu de ore de lucru nu trebuie să depășească 8 ore pe perioada de 24 de ore; lucrătorii de noapte nu trebuie să efectueze munci grele sau periculoase pentru mai mult de 8 ore în orice perioadă de 24 de ore; ar trebui să existe dreptul de a evaluărilor de sănătate gratuite și, în anumite situații, pentru a transfera la munca de zi).

În România există medici care fac și de două ori de gardă într-o săptămână, ajungând astfel la 80 de ore de lucru pe săptămână, dublu față de media europeană. Totodată, pPotrivit Directivei Europene nr. 88/2003, medicul trebuie să aibă 11 ore de odihnă în orice interval de 24 de ore, însă în România, medicii sunt nevoiți să rămână la muncă și după ce au stat de gardă o noapte întreagă, neavând înlocuitor.
Într-un raport întocmit de CE în 2009, care urmărește implementarea acestei directive în România scrie: "Părțile interesate consideră posibilă punerea în aplicare, însă există unele probleme în acordarea de zile libere și în alte zi în afară de weekend și în recompensarea orelor lucrate în weekend."