Externalizarea offshore este relativ matură în sectorul comercial, dar a făcut până acum doar incursiuni limitate în sectorul public. Acum însă, sectorul public se confruntă cu nevoia de acel tip de îmbunătăţiri de servicii, eficientizări şi reduceri ale costurilor, pe care externalizarea offshore le oferă deja atât de bine sectorului comercial.
Cu toate acestea, offshore-ul este o problemă politică sensibilă. Niciun guvern nu vrea să fie acuzat că exportă locuri de muncă – şi are nevoie de taxele şi de activitatea economică generată de locurile de muncă de pe piaţa internă.
‘În SUA, de exemplu, sentimentul a fost foarte anti offshoring’, spune Mark Kobayashi-Hillary, autor şi consilier pe probleme de globalizare. ‘Publicul larg a reacţionat destul de puternic şi a susţinut orice politician care a spus că va interzice orice muncă ce va merge offshore.’
Cu toate acestea, externalizarea offshore este utilizată pe scară largă în sectorul comercial din SUA, în special în domeniul sănătăţii şi al serviciilor financiare. Kobayashi-Hillary a relevat că guvernul australian trimite muncă în India şi Filipine iar guvernul canadian a început de asemenea externalizarea offshore. Guvernul britanic nu are contracte directe de externalizare offshore, dar părţi ale unor contracte mai largi sunt livrate din locaţii offshore.
Modelul offshore se extinde spre noi pieţe geografice. John O’Brien, director de cercetare pentru externalizarea proceselor de afaceri la TechMarketView, o companie de analiză şi cercetare, subliniază expansiunea în America de Sud pentru a servi ţările vorbitoare de spaniolă din întreaga lume. De asemenea, şi regiunile nordice au recurs la offshoring iar Franţa foloseşte servicii nearshore din Maroc.
Jonathan Cooper-Bagnall, şef de consultanţă în sourcing la PA Consulting Group, spune că problema reală nu este unde să externalizezi, ci dacă să o faci. ‘Numai după ce ai stabilit că externalizarea este potrivită pentru afacerea ta ar trebui să te uiţi la componente precum locaţia.’ El spune că externalizarea offshore nu este o problemă majoră, dar rareori organizaţiile înţeleg toţi factorii care trebuie luaţi în considerare. Aceştia includ costurile forţei de muncă, inflaţia, securitatea datelor, stabilitatea politică, disponibilitatea forţei de muncă, competenţele lingvistice, infrastructura şi legislaţia locală.
Una dintre cele mai mari probleme în externalizarea offshore nu este reprezentată de locurile de muncă, ci de date. Organizaţiile trebuie să facă o distincţie clară între informaţia pe care legislaţia o interzice sub aspectul transfrontalier şi cea care care poate fi trimisă la o structură offshore. James Cockroft, director asociat la Xantus Consulting, sugerează că în cazul unor activităţi strategice, sau atunci când există ambiguităţi tranzacţionale sau culturale, activităţile ar trebui să fie păstrate în ţara de origine.
Anthony Golledge, şef de consultanţă tehnică la Detica, este de părere că guvernele vor avea nevoie de expertiza şi resursele unor operatori globali pentru a obţine eficienţa de care au nevoie.
Un alt motiv pentru care delocalizarea va înceta să mai fie o problemă este utilizarea tot mai mare a aşa-numitului ”cloud computing”, în care funcţionalitatea este furnizată ca un serviciu de pe internet. Manish Vinayak Soman, best-shore leader pentru Hewlett-Packard în Europe, Orientul Mijlociu şi Africa, spune că atât timp cât serviciul este livrat aşa cum se aşteaptă, oamenii vor fi mai puţin ingrijoraţi cu privire la locul din care este livrat şi vor înceta să mai vorbească despre offshoring.
‘Departamentele guvernamentale se confruntă cu o dicotomie între a realiza economiile şi reducerile bugetare în urma revizuirii cheltuielilor şi a păstra locurile de muncă locale’, spune Cockroft. ‘Vor trebui să dea ceva şi acest lucru va fi cu siguranţă reprezentat de locurile de muncă’.
SURSA: Agerpres
