Creșterea economică nu se simte încă la nivelul populației, iar acest fapt este vizibil în procentul celor care trăiesc în sărăcie sau la limita subzistenței, procent care nu s-a micșorat semnificativ în ultimii ani.
Rata sărăciei relative din țara noastră, de 25,4%, ne plasează pe primul loc în Uniunea Europeană, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS) și Eurostat aferente 2013. Dacă adunăm și persoanele în risc de sărăcie sau excluziune socială, avem un total de 8,5 milioane cetățeni români. Pe locul secund în Europa se află Spania, cu 22,2%, țară lovită chiar mai rău decât noi de criză și pe al treilea loc găsim Bulgaria, cu 21,8%.
Locul fruntaș într-un astfel de clasament nu ne onorează deloc și ar trebui să vedem mai multă preocupare din partea tuturor instituțiilor statului. Din păcate, cu excepția unor programe puse pe hârtie care urmează să se desfășoare la un moment dat, nimeni nu face nimic. În sărăcie relativă sunt încadrate persoanele care au un venit disponibil mai mic decât 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult. „Rata sărăciei ca atare are în jur de 2,5 milioane persoane, iar dacă ne uităm câți sunt cei care suferă de risc de sărăcie și de deprivare materială mai avem 2,2 milioane persoane“, spune Silvia Pisică, director general în cadrul INS.
Datele Eurostat arată că aproximativ 40,2% din populația României era expusă, în 2014, riscului de sărăcie și excludere socială, în timp ce la nivelul UE procentul este de 24,4%, adică 122 milioane persoane. La acest capitol, lângă noi se află Bulgaria, cu 40,1% și Grecia, cu 36%, în timp ce cele mai reduse riscuri se găsesc în Cehia, cu 14,8%, Suedia, cu 16,9% și Olanda, cu 17,1%.
Un alt indicator publicat tot de Eurostat este „sărăcia severă“, pentru care avem date din 2015 și care ia în calcul persoanele care nu reușesc să își achite facturile lunare de utilități, nu au bani nici pentru o vacanță de o săptămână și sunt nevoiți să facă economii de la încălzirea locuinței pe timp de iarnă. În total, avem 4,88 milioane persoane încadrate la „sărăcie severă“, adică un procent de 24,6%, în scădere de la 26,3% în 2014 și de la 29,9% în 2012. Bulgaria stă mult mai prost decât noi la acest capitol, cu un procent de 34,2% și un total de 2,46 milioane persoane, în timp ce Italia are un număr mai mare, 6,98 milioane persoane, dar care reprezintă doar 11,5% din populație. La nivelul întregii UE, numărul celor în sărăcie severă se ridică la 41,1 milioane persoane, reprezentând 8,2% din totalul populației.
Copii flămânzi
„Sărăcia la sate este mult mai mare și aceasta contribuie la creșterea totală a procentului sărăciei“, spune Corina Crețu, comisar european pentru dezvoltare regională, care arată că zona rurală reprezintă 45% din întreaga țară. România are la dispoziție peste 572 milioane euro finanțare din Fondul European de Dezvolare Regională pentru perioada 2014 – 2020, disponibili pentru proiecte ce vizează incluziunea socială și reducerea sărăciei, însă la jumătatea anului 2016 gradul de absorbție este zero. Nivelul foarte redus de absorbție a fondurilor europene este o problemă pentru toate programele la care participăm și a fost deja identificat drept un risc pentru creșterea economică de anul acesta și de anul viitor (mai ales în condițiile unor potențiale reduceri a investițiilor publice pentru a ne putea încadra în deficitul bugetar prognozat). Dar în cazul reducerii sărăciei, dezinteresul față de fondurile europene este de-a dreptul criminal în condițiile în care vorbim de oamenii, inclusiv copii, care suferă la propriu de inaniție.
Un raport al World Vision arată că 66% dintre familiile din zona rurală nu au venituri suficiente pentru traiul zilnic, iar unul din opt copii merge uneori la culcare flămând. Procentul celor care merg întotdeauna la culcare fără să fi mâncat suficient s-a dublat în 2014 față de 2013, ajungând până la 4% din totalul copiilor. De altfel și datele Ministerului Fondurilor Europene arată că jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.
Programul anti-sărăcie
Toate datele de mai sus sunt valabile și în prezent. Revenirea economică din ultimii ani nu a micșorat semnificativ numărul persoanelor cu dificultăți financiare majore; un raport al World Bank arată că nu există o legătură directă între creșterea economică și majorarea veniturilor celor mai săraci (procentul de 40% din populație cu cele mai mici venituri – bottom 40). Exemplul World Bank este Georgia, care a crescut economic cu o medie de 5% pe an în prima decadă a acestui secol și a continuat creșterea chiar și după izbucnirea crizei din 2008-2009 (când a înregistrat un singur an de contracșie a PIB). În ciuda investițiilor inclusiv private care se fac anual în economia Georgiei, cei mai săraci 40% au rămas cu aceleași venituri sau au consemnat scăderi ale acestora în toată perioada. Și țara noastră va avea, conform prognozelor, cea mai mare creștere economică dn UE, de 3,7% anul acesta, iar anul viitor ar trebui să ajungă la 4%.
Guvernul Cioloș a prezentat un program anti-sărăcie care ar tebui să reducă până în 2020 numărul celor în risc de sărăcie cu peste jumătate de milion. Proiectul cuprinde 47 de măsuri, în care sunt incluse toate persoanele indiferent de vârstă. „Este o schemă integrată, organizată pe etape din viață, pornind de la naștere și până la sfârșitul vieții“, spune Dacian Cioloș, prim-ministru. Un obiectiv principal ar fi creșterea ratei de ocupare a populației cu vârsta între 20 și 64 de ani de la 65,7% în 2014 până la 70% în 2020.
La fel de importantă ar fi reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii, de la procentul de 18,1% în 2014 până la 11%, ca și creșterea la 26,7% a ratei populației cu vârsta între 30 și 34 de ani cu educație terțiară.
Programul guvernului Cioloș a preluat o bună parte a inițiativelor private din domeniul educației, cum ar fi „Școala după școală“, „Teach for Romania“, „A doua șansă“, granturi pentru școli defavorizate sau școli accesibile tuturor copiilor. Multe dintre măsurile anunțate sunt proiecte care se desfășoară ori s-au realizat în trecut, însă cu un impact limitat din cauza resurselor materiale reduse ale organizațiilor implicate. Dar dacă măsurile vor fi preluate de guvern, ar putea avea un impact mult mai larg în rândul copiilor.
Numărul persoanelor sărace sau aflate în risc de sărăcie, calculat de către Guvern la 5,39 milioane persoane în 2014 ar trebui să scadă în 2020 la 4,4 milioane sau mai mult. Nu pare a fi un obiectiv foarte ambițios al guvernului reducerea cu 10-11% a sărăciei, dar măcar putem spune că este realizabil. Ce nu apare în proiect este o măsură de despovărare a familiilor de nivelul ridicat de taxe și impozite pe care le achită anual și care a ajuns în 2015, conform INS, la 19%, în urcare de șa 16,5% în 2014. O măsură de acest fel ar fi la fel de importantă deoarece taxele și impozitele au o pondere tot mai mare în bugetul de cheltuieli al unei familii în ciuda scăderilor de taxe operate în ultimii ani și a majorării salariului minim.
Sclavia modernă
Dacă ne uităm și peste raportul Walk Free Foundation referitor la sclavia modernă, observăm că sunt pe lume oameni care au probleme și mai mari decât cei aflați în sărăcie sau în risc de excluziune socială. Conform Global Slavery Index pe 2016, datele culese din 167 de țări arată că 45,8 milioane persoane trăiesc într-o formă de sclavie, fiind incluse aici traficul de persoane, existența copiilor soldați, munca forțată, prostituția forțată sau utilizarea minorilor în comerțul de stupefiante. Raportul arată că numărul celor incluși în diferitele forme de sclavie a crescut cu 28% față de acum doi ani, însă majorarea este pusă și pe o mai bună colectare a datelor, nu neapărat pe o înrăutățire a situației generale.
Cei mai mulți „sclavi moderni“ se află în India, cu un total de 18,3 milioane persoane, urmată de China cu 3,4 milioane, Pakistan cu 2,13 milioane și Bangladesh cu 1,53 milioane. Ca procent din populație, pe primul loc se află Coreea de Nord, cu 4,3%, urmată de Uzbekistan cu 3,97% și Cambodgia cu 1,65%. Raportul menționează însă absența multor date din partea guvernelor din China, Iran și Hong Kong, ca și de opacitatea din Coreea de nord, unde situația ar putea fi mult mai gravă.
În Europa, numărul celor în sclavie se ridică la 1,2 milioane, cele mai multe fiind în Turcia, 500.000 sau 0,6% din populația, urmată de Polonia cu 181.000 (0,5%) și Italia cu 129.000. România se află pe locul 32 în clasament, cu un total de 80.200 de persoane, adică 0,4% din total.
Rata sărăciei are în jur de 2,5 mil. de persoane, iar dacă ne uităm câți sunt cei care suferă de risc de sărăcie și de deprivare materială mai avem încă 2,2 milioane de persoane.
Silvia Pisică, director general în cadrul INS
24,6%
din populația României, adică 4,88 milioane persoane, suferă de lipsuri materiale severe,
conform datelor Eurostat din 2015
0,4%
din populația României, adică 80.200 persoane, trăiesc într-o formă de „sclavie modernă“, conform raportului Walk Free Foundation