În perioada 2004-2008, produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în Grecia urcase cu aproape un sfert, de la 17.700 la 21.800 de euro. Performanțele economiei s-au tradus și într-o viață mai bună pentru locuitori. Astfel, dacă în 2004 salariul mediu net era de circa 1.350 de euro pe lună, în 2008 el ajunsese la 1.490 de euro, iar un an mai târziu, în 2009, în ciuda crizei, atinsese pragul-record de 1.540 de euro.

Asta în timp ce pensia medie atingea în 2008 un nivel demn de invidiat de nu mai puțin de 2.000 de euro pe lună. Cum sumele câștigate din pensii erau în multe cazuri mai mari decât cele primite drept salariu, 75% din beneficiari optaseră pentru pensionare anticipată. De exemplu, în sectorul public, 8% din beneficiari ieșiseră la pensie înainte de 50 de ani, 24% între 51 și 55 de ani și 44% înainte de 61 de ani. Mai trebuie spus că statul grec cheltuia pentru pensii 11,9% din PIB, respectiv circa un sfert din cheltuielile bugetului consolidat.

„Era bine. Oamenii aveau bani, veneau la mare în fiecare week-end și cheltuiau mult. De vineri până duminică era o petrecere continuă”, își amintește Dimitrios, patronul unui hotel și al unui restaurant situate pe plajă în regiunea Pelion, în apropiere de Volos. Pe lângă bani, sistemul public le mai oferea grecilor numeroase alte avantaje. Sunt bine cunoscute numeroasele sporuri pentru bugetari (inclusiv sporul pentru venitul la timp la serviciu), imposibilitatea practică de a fi concediat din aparatul de stat, dar și faptul că pensia se putea lăsa moștenire urmașilor dacă aceștia nu aveau venituri, indiferent de vârsta acestora.

Visul frumos s-a terminat

Deși urmașii unor mari gânditori, grecii nu au reușit, totuși, să descopere o metodă prin care să producă o cantitate infinită de bani. Așa că toate avantajele și beneficiile de mai sus au venit cu un preț. Astfel, în perioada 2000-2007, deficitul bugetar anual a variat în Grecia între 4,1% și 8,8% din PIB. Cu alte cuvinte, în fiecare an statul grec cheltuia cu șase până la 16 miliarde de euro mai mult decât încasa. În 2008, s-a atins ceea ce părea un record – deficit bugetar de 10,2% din PIB (circa 25 de miliarde de euro), însă nivelul a fost depășit în 2009 (când a atins 15,1% din PIB sau aproximativ 38 de miliarde de euro).

 

Pe înțelesul tuturor, încasările din taxe și impozite nu au putut acoperi niciodată salariile din sistemul public, pensiile și restul cheltuielilor bugetare ale Greciei (sănătate, educație, apărare, infrastructură etc.). Diferența de bani, deloc mică, după cum ați putut citi ceva mai sus, a fost obținută din împrumuturi, în marea lor majoritate de la creditori de peste hotare. De exemplu, între 2000 și 2007 nivelul datoriei guvernamentale grecești a variat între 101% și 107% din PIB, urcând la 109% din PIB în 2008.

În momentul în care criza economică a redus semnificativ veniturile bugetare, dar i-a făcut și pe unii creditori să încerce să-și recupereze datoriile de la statul grec, lucrurile au luat o turnură extrem de gravă. Pentru a putea funcționa în aceiași parametri, respectiv pentru a livra salariile și pensiile la același nivel ca înainte de criză, dar și pentru a-și rostogoli debitele, guvernul grec avea nevoie, deodată, de mult mai mulți bani. Pe care nu i-a mai putut obține. Mai mult, din cauza scăderii produsului intern brut, datoria publică a Greciei a explodat ca pondere în PIB. În perioada 2013-2017, a variat între 177% și 181% din PIB, de departe cel mai mare nivel din Uniunea Europeană.

Recesiune și sărăcie

Ce a urmat este o poveste bine-cunoscută și cu multe părți triste sau chiar tragice. Cert este că, pentru evitarea falimentului, au fost șterse mai mult de jumătate din datoriile Greciei, dar au fost aplicate și măsuri de austeritate extrem de dure. Criza economică, financiară, politică și socială prin care trece Grecia de circa un deceniu a lăsat, desigur, urme și în statistici. Astfel, PIB-ul pe cap de locuitor a fost anul trecut în Grecia de doar 16.600 de euro (cu un sfert mai puțin față de nivelul atins cu o decadă în urmă). Comparând cu restul statelor membre, situația este și mai gravă: PIB-ul Greciei a ajuns la 67% din media UE față de nivelul de 94%-95% atins în urmă cu zece ani.

Tăierile de salarii din sectorul public și privat, dar și lipsa de locuri de muncă (rata șomajului s-a situat pentru mulți ani la peste 25%) au făcut ca nivelul salariului mediu să scadă și el puternic, atingând circa 1.250 de euro în 2016, de când datează ultimele statistici disponibile. Tot ajustările puternice ale cheltuielilor bugetare au făcut ca, în 2017, pensia medie în Grecia să atingă 722 de euro, adică un pic peste o treime din nivelul din urmă cu zece ani. 1,2 milioane de pensionari greci trăiesc cu mai puțin de 500 de euro pe lună, arată datele guvernului de la Atena. Pentru o punere în context, trebuie subliniat că în Grecia majoritatea prețurilor, de la întreținere la hrană și de la telecomunicații la carburanți, sunt mai mari decât în România. Singurul avantaj al pensionarilor greci îl reprezintă iernile blânde, care reduc mult ponderea costurilor de încălzire.

 

Asemănări și deosebiri

Și în România PIB-ul per capita a urcat în ultimii ani, de la 54%-55% din media Uniunii Europene (luând în calcul puterea de cumpărare) în perioada 2012-2014 la aproape 63% din aceeași medie anul trecut. În prețuri curente, am ajuns de la 7.200 de euro pe cap de locuitor în 2013 la 9.600 de euro în 2017, respectiv cu circa o treime mai mult. În același timp, rata șomajului s-a diminuat (potrivit ultimelor date de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, ea a coborât la 3,5% în iunie), iar majoritatea companiilor au probleme în a găsi angajați. Ceea ce, evident, face ca lefurile în zona privată să fie în continuă creștere.

 

Mai mult, evoluția economiei a dat aripi coaliției de guvernare, care a adoptat decizii repetate de majorare a veniturilor din sistemul public (în unele cazuri, cum ar fi în sănătate, acestea au crescut cu peste 100%). „Salariile a 93% dintre bugetari au crescut odată cu adoptarea legii salarizării”, explica recent Olguța Vasilescu, ministrul Muncii și Justiției Sociale. Datele privind execuția bugetară arată că în perioada ianuarie-iunie 2018 cheltuielile de personal ale statului au trecut de 41 de miliarde de lei (față de 33 de miliarde în aceeași perioadă a anului trecut). Ca pondere în PIB, s-a ajuns la 4,4% față de 3,9% în urmă cu un an. Evoluțiile din zona privată și din cea guvernamentală au dus salariul mediu net la un nivel record de 2.721 de lei în iunie 2018, cu 14,3% mai mult decât în aceeași lună a anului precedent.

Și în zona pensiilor publice au avut loc schimbări. În iunie 2018, pensia medie a fost de 1.031 de lei, cu circa 50 de lei mai mult decât în urmă cu 12 luni. Astfel încât bugetul de stat a alocat capitolului asistență socială peste 50 de miliarde de lei în prima jumătate a anului, comparativ cu 44 de miliarde de lei în primul semestru al lui 2017. Însă de la 1 iulie pensiile au urcat cu 10%, cea minimă majorându-se cu 23%, de la 520 de lei la 640 de lei. Ceea ce va face ca presiunea asupra bugetului să fie încă și mai puternică.

Planuri vs realitate

Problema este că guvernanții nu au de gând să se oprească aici. „Toate pensiile din România care sunt obținute în urma contributivității se vor dubla până în 2020”, a anunțat recent Darius Vâlcov, consilierul premierului Viorica Dăncilă. Președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, declara recent într-un interviu pentru RFI că, deși toată lumea își dorește un nivel de trai mai ridicat, trebuie să înțelegem că putem avea venituri mai mari, numai dacă economia produce. „Creșterile de venituri neacoperite de performanță economică vor fi doar în termeni nominali. În termeni reali, ajustat cu inflația, veniturile noastre vor fi întotdeauna cuplate la fundamentele economice. Chiar dacă vom avea bani mai mulți, să zicem că dublăm pensiile în trei ani, ceea ce e imposibil din punct de vedere rațional, echilibrul macroeconomic se rupe. Vor fi consecințe mari la nivel de inflație, dobânzi, curs de schimb, astfel încât nu vom trăi mai bine. Poate, dimpotrivă, vom trăi chiar mai prost”, a spus el.

 

Până acum, măsurile populiste ale guvernului au fost susținute de evoluția bună a economiei. Doar că anul acesta ea a început să dea semne de oboseală. În primul trimestru, PIB-ul a stagnat comparativ cu ultimul trimestru al lui 2017, iar în al doilea trimestru și-a revenit, urcând cu 1,4% față de cele trei luni anterioare. Totuși, spun analiștii BNR, „scenariul de bază al proiecției prevede decelerarea notabilă a creșterii economice în 2018, marcată de evoluțiile nefavorabile din trimestrul I, inclusiv în contextul diminuării încrederii agenților economici”. Astfel încât se pare că prognoza de creștere de 5,5% pe care a fost construit bugetul pe 2018 nu se va atinge și vom avea, în cel mai bun caz, o majorare a PIB cu 4%.

Nori negri?

Până acum, situația deficitului bugetar al României a fost departe de ceea ce se întâmpla în Grecia în primul deceniu al secolului. Acest indicator a variat la noi în ultimii ani între 0,8% din PIB în 2015 și 3% din PIB în 2016. Însă în primele șase luni ale anului deficitul bugetar a trecut de 1,6% din PIB, dublu față de aceeași perioadă a anului trecut. Oficialii Ministerului Finanțelor spun că este vorba de o evoluție anticipată, însă unii analiști se tem că asistăm la primele semne ale pierderii de sub control a echilibrului dintre veniturile și cheltuielile guvernamentale.

 

Nici nivelul datoriei publice nu este încă de speriat. Acesta a variat în ultimii ani între 34% și 39% din PIB, anul trecut atingând nivelul de 35% din PIB (cu 2,4 puncte procentuale mai puțin decât în 2016). Însă și în această zonă au apărut unele semnale de alarmă, cum ar fi creșterea semnificativă a costurilor la care se împrumută statul. „Dobânzile la care se împrumuta statul au crescut, față de anul trecut, cu cel puțin 1,5 puncte procentuale. Creșterea costurilor a venit odată cu avansul inflației și al dobânzilor din piața monetară. La toate acestea se adaugă și necesarul de finanțare, care este mare. La un necesar de 74 de miliarde de lei în acest an, Ministerul de Finanțe trebuie să fie prezent continuu în piață“, explica recent pentru Capital Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.

Cu alte cuvinte, Guvernul merge pe sârmă și este nevoie doar de un mic impuls (de exemplu, o scădere a încasărilor sub nivelul prognozat, o creștere a dobânzilor sau niște cheltuieli neprevăzute) pentru a distruge acest echilibru fragil. Criza din Turcia, potențiala criză din Italia, semnele venite dinspre propria economie, criza politică – toate au potențialul de a da peste cap execuția bugetară. Moment în care vor fi la îndemâna Executivului două măsuri rapide pentru a nu depăși ținta de deficit: fie tăierea cheltuielilor cu investițiile și bunurile și serviciile (care au fost deja reduse semnificativ), fie creșterea taxelor și impozitelor. În ambele cazuri, cel mai mult vor avea de suferit mediul de afaceri și populația activă (în special liber profesioniștii și angajații din zona privată).

2.000 de euro pe lună era pensie medie în Grecia în 2008. Din sumă se scădeau contribuții de sănătate de 4%. Astăzi, după numeroase ajustări, pensia medie a ajuns la numai 722 de euro pe lună, respectiv circa 33% din nivelul din urmă cu o decadă

178% din PIB este datoria publică a Greciei. În momentul izbucnirii crizei, aceasta reprezenta 109% din PIB, însă scăderea abruptă a acestuia și nevoia de noi împrumuturi pentru a asigura funcționarea statului a dus la creșterea semnificativă a acesteia

13% din PIB ar urma să cheltuiască România pentru pensii dacă noua lege a pensiilor pregătită de Guvern va intra în vigoare. La nivelul actual, ar însemna ca aproape jumătate din veniturile statului să ajungă în buzunarele pensionarilor

(Articol publicat în ediţia revistei Capital de luni, 27 august 2018. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întreaga ţară.)