În România, peste 20% dintre adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 15 ani fumează zilnic, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. Acelaşi raport arată că probabilitatea ca un tânăr să moară înainte de implinirea vârstei de 60 de ani e de 107 la 1.000.
Abordarea adolescenţilor fumători este o problemă delicată care trebuie să ţină cont de specificul transformărilor ce ţin de vârstă, dar şi de structura personalităţii fiecărui tânăr. La tineri, decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori precum: atitudinea, normele sociale, presiunea socială şi propriile convingeri. Mai mult, presiunea mediatică poate fi, la rândul ei, determinantă.
Un studiu realizat în Germania care a urmărit pe o perioadă de 5 ani rolul publicităţii asupra iniţierii fumatului la tineri, a constatat creşterea incidenţei fumatului, cu predilecţie, în rândul tinerelor fete, la sfârşitul acestui interval, cu 62%. Tinerele asociau fumatul cu imaginea favorabilă indusă de reclamele la anumite mărci de ţigarete. Să ne gândim, de exemplu, la personalităţile din România care fumează trabuc în public, sunt fotografiate şi apar în presă cu fotografii în care fumează trabuc.
În momentul în care sunt îndrăgite de tineri, devin model de urmat. Gradul de imitare a comportamentului unei personalităţi este direct proporţional cu gradul de apreciere a unui tânăr faţă de acea personalitate publică. Fumatul de trabuc se asociază astfel cu ideea de “a fi cool”. Dacă fumezi trabuc eşti “diferit”. Şi asta în contextul în care numărul adolescenţilor care fumează trabuc a crescut semnificativ în ultimii ani, unii adolescenţi băieţi preferând trabucul în detrimentul ţigării, în multe ţări .
Un lucru insuficient cunoscut poate este că trabucul ar putea fi chiar mai dăunător decât o ţigaretă deoarece are un nivel mai ridicat de substanţe cancerigene (în timpul fermentării prin care trece un trabuc, se produc foarte multe substanţe cancerigene numite nitrosamine şi care se elimină prin fum). Nitrosaminele apar într-o concentraţie mai mare în fumul de trabuc decât în cel de ţigară.
Fiecărui gram de tutun fumat îi corespunde o cantitate echivalentă de nicotină. De aceea, un trabuc, care poate avea până la 20 de grame de tutun, va avea mai multă nicotină. Un trabuc va avea şi un număr mai mare de toxine. Trabucul este mai puţin poros decât o ţigară şi deci mai greu de consumat. Astfel că, din cauza arderii mai lente, persoana fumătoare de trabuc va inhala o cantitate mai mare de fum, deci de toxine. În concluzie, persoana fumătoare de trabuc se expune unui număr mai mare de toxine şi de substanţe cancerigene, chiar dacă mulţi dintre utilizatori cred contrariul: “trabucul e natural, are doar foi de tutun, nu are hârtie şi alte chimicale”. Toxicitatea fumului se datorează în primul rând substanţelor obţinute prin combustia (arderea) foii de tutun, substanţele chimice adăugate având rol adjuvant (de mascare sau modificare a gustului, de creştere a gradului de adicţie nicotinică, de modificare a arderii, etc).
Dependenţa de nicotină este o boală cronică. Şi, ca orice boală, cere un tratament medicamentos şi de îngrijire din partea medicului. În România, Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc din tot sufletul să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate.
În ciuda faptului că, la nivel mondial, peste 5 milioane de oameni mor anual din cauza fumatului , dependenţa de nicotină este o boală cronică care poate fi prevenită sau tratată cu ajutor medical de specialitate.
O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie, prezenţi în centrele Stop Fumat şi implicaţi cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor şi cred că pot renunţa la această boală deosebit de gravă – dependenţa de nicotină. Datele de contact ale medicului şi ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu şi la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.