In conditii normale, in ultimii ani, volumul schimburilor comerciale romano-iugoslave ar fi fost capabil sa atinga cel putin jumatate de miliard de dolari pe an. Cifra a fost oficial avansata o data cu preparativele pentru semnarea unui acord de liber schimb. In ciuda acestor anticipari, volumul livrarilor reciproce nu a depasit, in 1996, de pilda, cu mult 100 milioane dolari, iar motivul este bine cunoscut: embargoul impus Iugoslaviei. Numai in ultimul an de embargo, 1996, Romania a pierdut, doar din restrangerea schimburilor-comerciale bilaterale, circa 400 milioane dolari. In locul unor contracte compensatorii, Occidentul si NATO, prin intermediul lui Javier Solana, au dat asigurari doar, chipurile pentru securitatea militara a Romaniei. Despre ponoasele economice, nici un cuvant. In perioada in care a fost premier in Iugoslavia, Radoje Kontici aprecia chiar ca volumul anual al schimburilor comerciale poate atinge un miliard de dolari – dar nu in conditii de restrictii economice. Interesele economice ale Romaniei in spatiul sarb sunt multiple. Printre cele mai importante ar fi proiectele din „Drumul petrolului”, dar ele se gasesc deopotriva in domeniul metalurgiei, chimiei, petrochimiei. In mai multe randuri, s-au semnat contracte, in valoare de 15 milioane dolari si 45 milioane dolari, in sectorul metalurgiei neferoase si feroase, completate cu livrari de produse din ramura constructiilor de masini. Proiectele comune mai aveau in vedere o societate mixta in domeniul siderurgiei, continuarea programului energetic pentru efectuarea unor modernizari la hidrocentrala Portile de Fier, dar si reluarea proiectului de colaborare dintre combinatul chimic Solventul (aflat pe janta) cu Biochemia Pancevo. Nicolae Manasoiu, de la Ministerul Comertului, responsabil pentru relatiile cu Serbia (fost consilier pe relatia cu Macedonia), ne-a indicat ca, in ultimii trei ani, cifrele volumului total al schimburilor au fost crescatoare, in ciuda reizbucnirii, anul trecut, a conflictelor in spatiul iugoslav. Fabricant de produse chimice de baza, Solventul a inregistrat – numai in 1997 – pierderi de peste 35 miliarde lei.
Bancile americane pot ezita sa ne crediteze
Dar Romania nu este singura care are pierderi importante, primind in schimb numai consolatoare batai pe umar si asigurari ca va intra in
NATO. Premierul bulgar, Ivan Kostov, a declarat, saptamana trecuta, o data cu inceputul razboiului, ca, „in cazul unor atacuri aeriene NATO asupra unor tinte sarbe, pentru Bulgaria riscurile sunt economice – deoarece va fi inchis drumul catre Europa Occidentala, careia ii sunt destinate 50% din exporturile Bulgariei”.
Cat priveste proiectul comun romano-sarb inscris in drumul petrolului caspic, rezerve serioase din partea americanilor existau inca din momentul propunerii traseului Constanta-Pitesti-Pancevo-Trieste pentru o magistrala (cea mai ieftina si mai directa intre Asia Centrala si Europa Meridionala). Bancile americane (Chase Manhattan) si germane (Deutsche Bank) care se aratasera interesate sa investeasca in proiect (numai magistrala Timisoara-Pitesti urma sa coste 100 milioane USD) mai mult ca sigur ca n-or sa se mai ingramadeasca s-o faca.
Singurul contract care a sosit in Romania este cel al unei firme germane comercializatoare de ceasuri (Mercur), care a reziliat comenzile de peste 500.000 dolari acordate producatorului de ceasuri Insa din Belgrad si le-a distribuit fabricii Victoria SA din Arad. Dar razboiul a lovit si 15 firme particulare cu capital romano-sarb. Acestea si-au restrans activitatea.
Directorul Oficiului de Statistica de la Belgrad estimeaza ca, datorita razboiului, pierderile tarilor vecine Iugoslaviei (printre care si Romania)
s-ar putea ridica la 50 miliarde USD.
Schimburile comerciale romano-sarbe in 1998 (USD)
Volum total: 180 milioane Volum exporturi: 119 milioane
Volum importuri: 61 milioane
Sursa: MIC
Mihail Galatanu
