Pentru ca nu a gasit inca solutii de restructurare a industriei armamentului, statul roman trebuie sa cheltuiasca anual de la buget peste 1.000 de miliarde de lei pentru plata salariilor celor peste 65.000 de angajati. In plus, intreprinderile sunt total decapitalizate si neatractive."In momentul de fata, nu facem altceva decat sa amanam anuntarea sfarsitului acestei industrii. Noi, de fapt, trebuie sa mai salvam ce se mai poate salva", spune Decebal Ilina, secretar de stat in Ministerul Industr
Pentru ca nu a gasit inca solutii de restructurare a industriei armamentului, statul roman trebuie sa cheltuiasca anual de la buget peste 1.000 de miliarde de lei pentru plata salariilor celor peste 65.000 de angajati. In plus, intreprinderile sunt total decapitalizate si neatractive.
„In momentul de fata, nu facem altceva decat sa amanam anuntarea sfarsitului acestei industrii. Noi, de fapt, trebuie sa mai salvam ce se mai poate salva”, spune Decebal Ilina, secretar de stat in Ministerul Industriei si Resurselor. „Guvernul intelege foarte bine ca angajatii din aceasta industrie au probleme foarte mari, dar ceva trebuie facut. Nu ne mai permitem sa mergem in pierdere la infinit, ca nu mai avem de unde sa acoperim”, spune fostul general de corp de armata.
Inainte de 1989, cand exista atat productie interna cat si pentru export, in aceasta industrie lucrau mai mult de 200.000 de oameni. In perioadele bune, Romania a exportat armament in valoare de mai multe miliarde de dolari. Dupa 1990, o data cu restructurarea armatei de la 300.000 de militari la aproximativ 100.000, a cazut si piata interna. „Armata are acum in depozite produse in excedent pe care trebuie sa le valorifice intr-un fel si, prin urmare, nu mai lanseaza nici un fel de comenzi pentru cumpararea de armament”, spune Decebal Ilina. In al doilea rand, si poate cel mai important motiv al acestei reduceri drastice, este caderea pietelor externe. In ultimii cinci ani, produsele exportate de companiile romanesti au fost numarate pe
degetele de la o singura mana. Deocamdata, cel mai rentabil produs este pistolul-mitraliera de calibru 7,62, vandut la export cu peste 100 de dolari bucata. Mai reusim sa exportam grenade de mana antiinfanterie, munitie de artilerie, cartuse de calibru 7,62 mm, dar si vestitul aruncator de grenade antitanc A67. Din cand in cand, se semneaza contracte de export pentru vestita mitraliera AK-47 (automatul Kalasnikov).
Exporturile au scazut de la 700 la 37 mil. USD
Exporturile de produse strategice au fost, anul trecut, in valoare de doar 37 milioane de dolari, comparativ cu 700 milioane de dolari, cat a exportat Romania in 1989. Nineta Barbulescu, presedinte al Agentiei Nationale de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC), spune ca balanta comerciala in cazul acestor produse inregistreaza un puternic deficit, ponderea importurilor fiind de 85%, iar a exporturilor de doar 15%. In momentul de fata, Romania exporta armament sau produse strategice doar in Turcia, India si Pakistan.
La sfarsitul anului 1999, Romarm, societate de tehnica militara aflata in subordinea Ministerului Industriei si Comertului, a realizat un studiu despre situatia industriei romanesti de aparare. Raportul respectiv avea sa arate ca industria de aparare isi traia momentele de agonie, fiind tinuta in viata doar din motive sociale. Astfel, chiar daca intre 1998 si 1999 companiile romanesti primisera cereri de import in valoare de peste 750 milioane de dolari, produsele pentru care au fost incheiate contracte au fost in valoare de doar 110 milioane de dolari.
„Produsele noastre sunt mult prea scumpe, comparativ cu oferta altor state. Asta pentru ca una e sa lucrezi la capacitate maxima, si alta e sa functionezi la doar 5% din capacitate, cum a fost anul trecut”, recunoaste unul dintre managerii unei companii de armament.
Potrivit unui raport care urmeaza sa fie discutat de Executiv in scurt timp, programul de restructurare a industriei militare necesita fonduri de peste 1.500 miliarde de lei. „Romarm”, cel mai important jucator de pe piata, ar trebui sa ramana cu doar 14 capacitati de productie, din aproape 100, cate are in prezent. Opt sectii de la fabricile Tohan, Metrom Brasov, Carfil, trei sectii de armament de infanterie de la Cugir, doua sectii de la Plopeni si turnatoria de fonta de la Orastie sunt capacitatile de productie care ar mai ramane in urma restructurarii. In plus, la Cugir ar urma sa nu se mai produca mitraliere antiaeriene si tunuri de bord, sectiile intrand in conservare. Fabrica de la Mija ar trebui sa scape de sectia de piese auto, iar sectiile de productie civila de la Metrom Brasov si Valenii de Munte vor fi privatizate.
Licente obtinute pe baza unor falsuri
Omul de afaceri israelian Shimon Naor, care are si cetatenie romana, a tinut la inceputul anului capul de afis al stirilor aparute in presa. Shimon Naor, care figureaza in evidentele autoritatilor romane sub numele de Simon Herscovici, este si acum cercetat de procurorii militari intr-un dosar in care este acuzat ca a realizat mai multe exporturi de armament in zone supuse embargoului de catre ONU. El a fost reprezentant in Romania al companiei Orient Energy Agencies&Servicies Ltd. din Israel. Parchetul Militar l-a acuzat pe Naor ca, in perioada 1997-1999, a falsificat mai multe certificate de utilizator final, emise de mai multe state. In acest fel, Naor a obtinut mai multe licente de export si a semnat contracte cu mai multe tari supuse embargoului. Firma pe care o reprezinta in Romania are drept obiect de activitate exportul de armament, astfel ca Naor a semnat in 1998 si in 1999 mai multe contracte legale cu furnizori romani, printre care Romtehnica, Ratmil si Arsenalul Armatei.
Pentru a obtine licente de export din partea autoritatilor romane, Naor a falsificat mai multe certificate de destinatie finala a produselor strategice exportate. Astfel, la 19 noiembrie 1998, un numar de 50 de mitraliere aeriene de tip DSKM au fost exportate in mod ilegal din Romania in Nigeria. In evidentele ANCESIAC, exportatorul armamentului era Ratmil, iar cumparator (adica destinatarul final) era compania LR Avionics Technologies Ltd. Israel. Nineta Barbulescu, presedintele ANCESIAC, spune insa ca autoritatile romane nu sunt raspunzatoare de ilegalitatile pe care le face o companie straina care are relatii cu exportatori romani.
Fabricile de armament hranesc orase intregi
Reprezentantii Guvernului sustin ca, poate, cel mai important motiv pentru care nu s-a luat inca o decizie de restructurarea masiva a industriei de aparare este cel social. In general, companiile producatoare de armament se gasesc in zone monoindustriale.
Orasele respective traiesc, practic, doar de pe urma acestor industrii. Cugir, de exemplu, este un oras care traieste numai de pe urma fabricii de armament. Acolo si gradinita, si caminul cultural, si cresa depind de aceasta companie. „In cazul acestor societati comerciale, mentalitatile sunt remanente. Oamenii traiesc inca cu impresia ca ne gasim undeva prin 1987, anul de varf al acestei industrii. Ei primeau doua sau chiar trei salarii intr-o singura luna. Pana la urma, ei chiar munceau pe bani, dar aveau comenzi”, spune Decebal Ilina. Astfel, s-a ajuns in situatia din momentul de fata, cand ei asteapta in continuare ca statul sa le faca rost de comenzi. Dar uita ca statul pe care il invoca a disparut acum 11 ani.
In esenta, in opinia secretarului de stat de la Ministerul Industriei si Resurselor, lucrurile sunt mult mai complicate decat par. Asta deoarece chiar si la nivelul conducerii statului sau in Parlament sunt oameni care cred ca restructurarea industriei de armament inseamna o amenintare la adresa capacitatii de aparare a Armatei.
„Cred ca primul pas al restructurarii acestei industrii ar trebui facut prin externalizarea anumitor capacitati de productie si eliminarea concurentei pe care producatorii interni si-o fac unul altuia. E aberant ca doua societati sa produca acelasi tip de armament sau munitie si nici una sa nu reuseasca sa exporte ceva”, spune Ilina.
Certificatul de destinatie finala conditia esentiala pentru autorizare
Agentia Nationala de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC) este organismul care taie si spanzura in exportul de armament. Regimul de control al destinatiei finale a exportului de produse strategice a aparut in 1992. Nineta Barbulescu, presedintele ANCESIAC, spune ca licentele de export de armament se acorda dupa o lista comuna de produse strategice, intocmita de statele din Uniunea Europeana. „Aceasta lista, formata din 23 de categorii de produse militare, a fost adoptata anul trecut, se poate regasi in primele 22 de categorii si in lista romaneasca”, spune Nineta Barbulescu. Cea de-a 23-a categorie cuprinde produse paramilitare. Una dintre principalele conditii pe care o companie trebuie sa o indeplineasca pentru obtinerea unei licente este detinerea unui certificat de destinatie finala a exportului. Respectivul document indica beneficiarul produselor si permite controlul autoritatilor asupra destinatiei transportului. Astfel, agentia pregateste un proiect de hotarare de guvern pentru aprobarea listei produselor si tehnologiilor cu dubla utilizare, care sunt considerate drept „sensibile”.r
r
„Romania a pierdut toate pietele traditionale”r
„Din pacate, noi nu am putut niciodata sa construim rachete”, afirma Decebal Ilina, general in rezerva, actual secretar de stat in Ministerul Industrieir
Capital: Domnule Ilina, ce se intampla cu industria romaneasca de armament ? Unde sunt vremurile de altadata?r
Decebal Ilina: Dupa 1989, Romania a pierdut aproape toate pietele traditionale. Pietele astea se aranjeaza, in general, pe criterii politice sau sunt state care dau credite furnizorilor ca sa cumperi de la ei. De exemplu, un producator roman se duce in Sri Lanka sa vanda cartuse. Tot pe aceasta piata se duce si un producator dintr-o tara dezvoltata, care o data cu marfa ofera si un credit furnizor, pe o anumita perioada. Lucru pe care compania romaneasca nu si-l permite. In general, tarile care se mai lupta acum sunt cele sarace, pentru ca cele bogate ii pun pe altii sa se bata. Noi nu putem concura cu aceste tari, pentru ca Romania nu are bani nici sa-si plateasca propriii muncitori. Nici pe criterii politice nu mai putem transa comenzi mari. r
Capital: A incalcat Romania embargoul cu Irak sau totul este un scandal, fabricat cu intentia de a ne scoate din jocul exporturilor de armament?r
Decebal Ilina: Noi nu avem, pana acum, nici un fel de dovezi care sa sustina existenta unor interese oculte. Dar stim foarte bine ca lumea nu e guvernata de sentimente. Totul se invarte in jurul intereselor. Vorba lui Lenin: „In lume nimic nu e intamplator, totul e cu tendinte”. Chiar si intre prieteni, tot interesul primeaza. In ultimii ani, pe piata de armament au existat mult mai multi ofertanti decat cumparatori. Si atunci, fiecare tara apeleaza la niste masuri mai mult sau mai putin oneste, cu scopul de a scoate anumite tari de pe piata. In rest, acuzatiile cu privire la exportul de armament in Irak sunt simple povesti. Romania nu a incalcat embargoul niciodata. Sa nu uitam insa ceea ce a facut Guvernul de anul trecut. Dorind, probabil, sa se rafuiasca cu vechea putere, autoritatile romane au recunoscut ca Romania a incalcat embargoul fara a face in prealabil nici un fel de investigatii clare in acest sens. r
Capital: Scandaluri au existat, totusi.r
Decebal Ilina: Dar nu s-a putut demonstra nimic. Cu Aerofina, de exemplu, a fost o chestie prin care nu s-a incalcat embargoul. A existat o lista cu produse strategice care erau interzise la export pentru Irak. A venit Aerofina cu o oferta de export catre o firma iraniana care nu avea nimic de-a face cu Irak, dar care comandase tot felul de repere mecanice pentru avioane, in valoare de aproape 40.000 de dolari. Dar acestea nu erau produse strategice. Guvernul de anul trecut le-a vazut insa strategice.r