Anul trecut, România raporta investiţii străine directe cu circa 60% mai mici decât în 2008. Din fericire, 2010 începe pe un ton optimist: The Economist prevede o creştere cu 40%, iar un studiu global ne aşază pe poziţia a 16-a în topul destinaţiilor investitorilor.
«Oricât de ironic ar părea, criza ne-a aşezat pe o poziţie mai avantajoasă pe harta investiţiilor străine», comentează Bogdan Belciu, principal în cadrul subsidiarei autohtone a A.T. Kearney, compania al cărei studiu, „FDI Confidence Index“, plasează România pe locul 16 în clasamentul celor mai atrăgătoare destinaţii pentru investiţii străine directe (ISD) în 2010 şi 2011.
În perioada 2006-2008, România era unul dintre statele care absorbiseră cele mai multe investiţii din Europa. Ne recomandau, cum bine se ştie, apropierea de Occident, materiile prime ieftine şi forţa de muncă puţin costisitoare, destul de bine pregătită profesional, poliglotă şi, nu în ultimul rând, extrem de adaptabilă, dar şi piaţa de desfacere mare. Apoi, la finalul acestui interval, spune reprezentantul A.T. Kearney, „creşterea salariilor şi a costurilor, în general, devenise o problemă serioasă. În plus, speranţele într-o infrastructură mai bună, pe care guvernanţii le-o promiseseră sistematic investitorilor, se cam năruiseră şi ele“. Aşadar, „în perioada de boom economic, toate beneficiile care ne aduseseră în prim-plan s-au erodat, devenise dificil să găseşti angajaţii potriviţi. Acum, însă, odată cu creşterea rapidă a şomajului, pretenţiile oamenilor au scăzut din nou, şi pe piaţă a reapărut disponibilitatea forţei de muncă“.
O serie de argumente în acelaşi ton vin şi din partea preşedintelui Consiliului Investitorilor Străini, Shachar Shaine: „Dacă vrea să fie atrăgătoare pentru investitori, orice ţară trebuie să ofere stabilitate fiscală, monetară şi politică. Noi credem că toate aceste trei cerinţe vor fi îndeplinite în 2010, având în vedere că nu se vor modifica taxele, cursul de schimb pare să fie ţinut sub control şi nu mai sunt programate alegeri. Nu în ultimul rând, faptul că sunt şanse mari ca Guvernul să se încadreze în cheltuielile bugetare programate şi să atingă deficitul bugetar fixat la începutul anului este un alt semnal important pentru antreprenorii de peste hotare“.
Aşadar, declaraţii optimiste pe toată linia. Care trebuie totuşi puse mai degrabă în contextul anului viitor, întrucât, potrivit studiului, revenirea investiţiilor străine la un nivel notabil nu se va petrece mai devreme de 2011. Motivele amânării deciziei de a investi sunt evidente: instabilitatea pieţelor (citată de două treimi dintre respondenţi) şi condiţiile anevoioase de obţinere a creditelor.
China, campioană pentru încă trei ani
Încă din ediţia din 2002, China se află în fruntea clasamentului realizat periodic de A.T. Kearney. SUA şi India îşi dispută, de ani buni, poziţia secundă; anul acesta, câştigătoare a fost America, investitorii argumentând că, în această perioadă de maximă instabilitate, este de preferat destinaţia mai familiară şi, deci, mai predictibilă. „Aşezarea SUA pe acest loc fruntaş se datorează, evident, pieţei domestice imense, în primul rând, şi consumului încă ridicat. Dar şi acolo există diferenţe mari între regiuni, iar în statele sudice, de exemplu, costurile cu forţa de muncă sunt foarte mici“, explică Bogdan Belciu. În altă ordine de idei, intrarea, pentru prima dată, în clasament a Egiptului şi a Arabiei Saudite arată deschiderea tot mai mare a companiilor spre Orient, o regiune de peste 500 de milioane de locuitori, în care, până acum, doar Dubaiul era băgat în seamă.
Regiunea cel mai slab reprezentată în clasament (cu excepţia Africii) rămâne Europa de Sud-Est. Totuşi, potrivit unui alt studiu de profil, realizat de compania de audit şi consultanţă Ernst&Young, chiar dacă în momentul de faţă această zonă are cel mai mult de suferit, statele de aici vor atrage, în orizontul următorilor trei ani, cel mai mare flux de investiţii străine directe la nivel global, depăşind chiar şi China sau India.
Unde ne sunt concurenţii?
Până de curând, principalele state vecine care făceau concurenţă României, cel puţin din perspectiva atragerii de investiţii străine directe, erau Bulgaria şi, în măsură mult mai mare, Ungaria. Ce s-a întâmplat pe parcurs explică Bogdan Belciu: „Ca investitor, te duci într-o ţară având în vedere, pe de o parte, potenţialul pieţei locale, iar pe de alta, costurile mici. Cel mai bine e când cele două se combină, motiv pentru care Polonia şi România sunt foarte avantajate. Bulgaria şi Ungaria sunt, amândouă, pieţe mici ca dimensiuni“. Problemele lor sunt însă mai grave: „Ungaria fusese privilegiată până acum, pentru că promovase o serie de politici prielnice. Între timp, însă, s-a produs o schimbare de abordare, de atitudine la nivel guvernamental, iar acum este văzută ca un stat marcat de instabilitate politică şi financiară. Bulgaria, de asemenea, are un risc de ţară mare, iar eforturile de stârpire a corupţiei au avut rezultate marginale. Este, apoi, şi mică, şi îndepărtată de UE, iar din perspectiva resurselor umane este, în mod clar, inferioară României“.
