România radioamatorilor, alias YO, are peste 4.000 de cetăţeni

În era internetului, mii de români preferă să co­munice prin staţii de emisie-recepţie. Discuţiile lor acoperă su­bi­ecte de la tehnologie şi motociclism, până la ecologie şi reţete culinare. Ce au în comun un dentist, un avocat, un fotograf şi un liber-profesionist? Răspunsul este radioamatoris­mul. Adică, „practicarea ra­diocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii prop

În era internetului, mii de români preferă să co­munice prin staţii de emisie-recepţie. Discuţiile lor acoperă su­bi­ecte de la tehnologie şi motociclism, până la ecologie şi reţete culinare.

Ce au în comun un dentist, un avocat, un fotograf şi un liber-profesionist? Răspunsul este radioamatoris­mul. Adică, „practicarea ra­diocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii proprii“, aşa cum este definită oficial această activitate. „Este un hobby. Este o pasiune care nu-ţi aduce niciun fel de venit, dar nu e singurul hobby în care investeşti fără să aştepţi vreun câştig“, spune Ştefan Fenyo (66 ani), alias YO3JW pentru cunoscători, unul dintre veteranii domeniului. A devenit radioamator la numai 16 ani şi spune că de atunci s-a implicat în tot ce înseamnă radioamatorism în România. Iar dacă în acest hobby diferenţele dintre generaţii sunt mai mult decât evidente ca urmare a schimbărilor tehnologice, el nu are această problemă.

„Există două curente: radioamatorii mai în vârstă, care sunt obişnuiţi să-şi construiască staţiile, să lucreze numai cu echipamente făcute de ei. Pentru aceştia, cea mare plăcere este să şurubărească. De partea cealaltă sunt radioamatorii mai tineri, cu experienţă limitată în electronică, pentru care plăcerea este comunicarea în sine“, explică Mihai Andrei Caţan, un medic dentist care a deprins recent această pasiune. Din luna aprilie, se prezintă şi cu indicativul YO3MAC, şi de atunci a investit aproape 7.000 de lei în noua sa pasiune. Asta deşi radioamatorismul este atât de costisitor, pe cât îi permiţi: o staţie mică de emisie-recepţie poate fi cumpărată cu sume ce pornesc de la 150 de lei şi pot ajunge, în funcţie de performanţe, la câteva mii de euro.

O alternativă când pică reţeaua

O problemă cu care se confruntă pasionaţii este legată de instalarea antenelor pe terasele blocurilor. Deşi aparatele lor sunt mai mici şi radiază mult mai puţin decât antenele GSM, spre exemplu, radioamatorii întâmpină dificultăţi şi la nivel de obţinere a autorizaţiilor, dar şi la nivelul comunicării cu administratorii blocurilor în care locuiesc.

Cel mai important aspect al acestei activităţi este implicarea socială. „Radioamatorii se implică foarte mult în situaţiile de urgenţă, oferind o alternativă de comunicare atunci când re­ţelele comerciale sunt suprasaturate“, spune Adrian Florescu, sau YO3­HJV, preşedintele Societăţii Române a Radioamatorilor. „La noi în ţară, radioamatorii sunt mai surghiuniţi din acest punct de vedere, nu s-a reuşit o convenţie cu au­torităţile“. La nivel mon­dial, radioama­torii preiau însă o parte a comunicaţiilor atunci când, în cazul unor dezastre, reţelele sunt afectate sau supraîncărcate. Este cazul uraganului Katrina, al cutremurelor din China şi Italia, al tsunamiului din Indonezia şi chiar al atacului asupra turnurilor gemene din New York. „La noi nu s-a ajuns la o înţelegere a ceea ce pot face radioamatorii în cazul unui dezastru“, spune Florescu, „deşi după cutremurul din 1977 ei au fost cei care au ţinut legătura cu străinătatea“, completează Fenyo. Mai mult, vara aceasta, el spune că a fost implicat într-o misiune de activare a celor 27 de parcuri naţionale, prea puţin cunoscute în ţară.

Odată devenit ra­dioamator, nu ­în­­seamnă că poţi transmite ori­ce în eter. Deşi nu este reglemen­tat, conţinutul co­­mu­­­­­nicaţiilor ra­dio­amatorilor es­te limitat: „Noi acţionăm după un regulament de comunicaţii, iar tra­ficul radio trebuie să fie în strictă legătură cu radioamatorismul şi radiotehnica, cu proiectele de această natură. Nu putem face politică, nu putem face reclame sau alte lucruri de natură comercială“, spune Florescu. Iar Aurel Şagău, YO3IBZ, mai-marele radioclubului SRR, completează: „Am fost surprins să aflu că sunt mai multe doamne în eter şi că poartă discuţii destul de casnice, dându-şi una alteia reţete de gătit, de exemplu“.

Radioamatorii se implică foarte mult în situaţiile de urgenţă, oferind o alternativă de comunicare atunci când reţelele comerciale sunt suprasaturate.
Adrian Florescu, YO3HJV, preşedinte SRR

4.000 de radioamatori autorizaţi de ANCOM sunt în România. La nivel mondial, comunitatea radioamatorilor numără trei milioane de membri

Celebrităţi radioamatoare

– Printre radioamatorii celebri se numără  Regele Juan Carlos al Spaniei (alias EA0JC) şi Priscilla Presley (N6YOS).

– O investiţie de circa 500 de euro în echipamente îţi asigură posibilitatea de a comunica cu radioamatori din orice colţ al lumii.

– În Bucureşti au fost instalate două repetoare ce permit comunicarea doar cu ajutorul unui „handy“. Pentru mobilitate maximă, o staţie de maşină poate fi cumpărată cu circa 3.000 de lei.