În ultimele zile, am asistat la tot felul de dueluri verbale pe tema banilor care trebuie găsiți pentru „reîntregirea“ salariilor și pensiilor. Îndrăznesc să afirm că toți analiștii în cauză ratează să vadă pădurea din cauza copacilor. Este inutil să comentăm măsuri punctuale fără a pune în discuție chestiunea fundamentală a echilibrului macroeconomic. Este ca și cum ne-am certa pe culorile spițelor de la bicicletă, fără a vedea că roțile noastre sunt de ceva vreme făcute opt.
Noul guvern, în ciuda alianței declarate dintre două forțe (plus una) care se află în mod natural în conflict, este evident de stânga. Piesa cea mai importantă din angrenaj, Florin Georgescu, va fi vectorul politicilor interne. Iar apropierea alegerilor se potrivește ca o mănușă oricăror decizii cu tentă socialistă. Nu încape nicio îndoială: căderea guvernului MRU reprezintă o victorie a roșiilor și o iminentă întoarcere în timp. Iar consecințele vor fi, din păcate, neprielnice dezvoltării economice a țării. Este interesant de înțeles ce resorturi l-au împins pe Florin Georgescu să accepte provocarea de a se pune în subordinea mai tânărului și neexperimentatului său coleg de partid, Victor Ponta. Pentru ce să lase salariul de peste 10.000 de euro și manșetele albe de la BNR ca să-și suflece mânecile și să salahorească într-un guvern de tranziție, care va avea mult de furcă din cauza situației economice extrem de instabile. Asta pentru un salariu de 10 ori mai mic. Ministrul finanțelor nu este cunoscut ca un împătimit al afacerilor. I se potrivește, mai degrabă, un job stabil, bine plătit și pe termen lung în structurile statului. Nimic neobișnuit, doar că omul avea deja o asemenea poziție. Iar singura îmbunătățire pentru el nu poate fi decât actualul scaun al lui Mugur Isărescu. Nu m-ar mira ca adevărata ofertă a PSD pentru Georgescu să fie aceea de viitor guvernator al BNR. Cu condiția câștigării apropiatelor alegeri.
Oricare ar fi adevărul, se prefigurează o lungă și grea perioadă economică pentru România. Iar marele perdant al următorilor ani va fi însuși Crin Antonescu, împreună cu al său PNL, după ce se va fi erodat la putere în postura de breloc la cheile cu care pesediștii vor deschide seiful banilor publici. Mai ales dacă, prin forţa împrejurărilor, contracandidatul său la prezidențiale va fi chiar Mugur Isărescu, cel mai credibil personaj din viața publică de până acum.
