Mâna de lucru ieftină și, în același timp, calificată, dar și apartenența la UE au făcut ca o bună parte a celor mai pretențioase mărci de îmbrăcăminte și încălțăminte să aibă în portofoliu articole cu eticheta „Made in Romania“.
Data viitoare când vă uitați cu admirație la rochia, costumul sau geanta unei vedete hollywoodiene sau când vă rămân ochii pe vitrinele strălucitoare ale unui magazin dedicat celor cu venituri peste medie, gândiți-vă că sunt șanse mari ca, înainte să scoată oftaturi de invidie din piepturile unora și bani mulți din conturile altora, respectivele produse să fi trecut prin mâinile bătătorite ale unor anonimi muncitori români. De cele mai multe ori, salariul lor lunar echivalează cu 10-20% din prețul de vânzare al unei genți Louis Vuitton sau al unei rochii Valentino. Cel puțin 20 de mărci de lux își realizează o parte din producție în România. Unele și-au deschis aici propriile fabrici, pe care, însă, încearcă să le țină cât mai departe de ochii lumii.
Ferrari Group, de pildă, este unic asociat al producătorului de încălțăminte de lux Kolan SRL din Bacău. În 2009, fabrica a raportat o cifră de afaceri de aproape patru milioane de euro. Și italienii de la Max Mara au investit într-o unitate proprie la Craiova. Potrivit unor surse, ei au aici 600 de lucrători. Firma deținută de casa de modă italiană a atins în 2009 o cifră de afaceri de aproape trei milioane de euro.
Louis Vuitton este unicul proprietar al firmei Somarest SRL din Cisnădie. Reprezentanții brandului francez sunt greu de convins să vorbească, însă neoficial am aflat că aici și într-un punct de lucru situat în apropiere, la Avrig, se produc manual anumite componente pentru celebrul producător de marochinărie. Acestea sunt apoi transportate în Franța, unde sunt asamblate în produsul final. Activitatea din România înseamnă peste 600 de angajați și afaceri de 14 milioane de euro în 2009.
„Din informațiile pe care le dețin, nu există planuri de mărire a capacității, care a rămas aceeași în cei patru ani de la deschidere“, spune Oliver Petcu, Managing Partner al CPP Management Consultants, companie specializată în piața luxului. Și grupul austriac Swarovski analizează dacă va alege România pentru o fabrică.
Deocamdată, ne-au declarat reprezentanții companiei, nu s-a luat o decizie în acest sens.
Lohn-ul, încă la putere
Alte branduri de top preferă comoditatea pe care ți-o oferă lucrul în sistem lohn. „Noi lucrăm pentru mărci de lux precum Roberto Cavalli sau Cerruti. Ei ne furnizează materialele și tiparele, iar noi croim și coasem“, arată Gabriel Popa, patronul firmei de confecții din piele și blană New Fashion Group din Orăștie.
Fost director al fabricii de blănuri Favior, acesta a înființat o făbricuță cu circa 50 de salariați într-o fostă hală a CAP-ului din satul Beriu din Hunedoara. Spune că nivelul comenzilor nu a fost afectat de criză. Asta a însemnat o cifră de afaceri de circa 1,1 milioane de lei în 2009. „În 2011, vom avea de lucru mult peste anul trecut. Vom crește productivitatea, inclusiv printr-o ușoară majorare a numărului de angajați, dar în general printr-o mai bună organizare“, explică Popa.
Compania germană Bock & Partner deține patru fabrici în Covasna. Aici se produc, anual, peste 1,5 milioane de perechi de pantaloni pentru (printre alții) Hugo Boss, Rene Lezard, Strellson, Hiltl, Tommy Hilfiger sau Windsor. „100% din procesul de producție (croit, cusut, spălat, vopsit, finalizat, ambalat) are loc în unitățile noastre“, arată Dr. Dietrich Bock, unul dintre patroni. El spune că, pentru a încheia contracte cu astfel de clienți de lux, este nevoie ca firma să dea dovadă de respectarea unor standarde înalte de calitate și performanță. Iar păstrarea mărcilor de lux în portofoliu nu este un proces tocmai simplu.
„Managementul contractelor importante are loc zilnic și necesită multă atenție“, explică Dietrich Bock. În 2009, cele patru companii pe care le deține în România au avut o cifră de afaceri de circa 15 milioane de euro.
Avantaje și dezavantaje
Lohn-ul pentru mărcile „high end“ funcționează bine și în sudul țării. Manufactura SRL din Turnu Măgurele, de exemplu, îi are printre clienți pe Patrizia Pepe, Criscom, Max Mara, Marella, Versace, Cerruti, Prada și D&G. Fabrica a fost înființată în 2000 de două tinere inginere textiliste, Emilia Bimbașa și Simona Voicu, împreună cu un asociat italian, Marinangeli Nazzareno, și încă de la început a lucrat pentru branduri de lux. Compania are în prezent 320 de angajați și a raportat în 2009 o cifră de afaceri de peste două milioane de euro și un profit de peste 100.000 de euro.
Tot în zona de sud, în București, funcționează mai multe unități de producție care au printre clienți nume precum Calvin Klein, Christian Dior, Burberry, Prada sau D&G.
„Producția lohn în România pentru mărci de lux a scăzut cu până la 50% în ultimii trei ani, aceasta fiind relocată în mare parte în Asia“, explică Oliver Petcu. Consultantul spune că nu a auzit nimic despre planuri legate de înființarea în România de noi facilități de producție pentru măcile de lux. „Din păcate, în afară de avantajele legate de fiscalitatea vamală, România nu oferă și alte facilități. Costurile de producție au crescut, în special din cauza lipsei specialiștilor, mulți dintre ei muncind deja în străinătate, mai ales în Italia. De exemplu, în fabricile de prelucrare a mătăsii din zona Como“, arată Oliver Petcu.
Declinul – încet, dar sigur
Românii pot contracara tendința de migrație a caselor de modă de lux spre țări cu mână de lucru mai ieftină nu scăzând prețurile, ci crescând calitatea și productivitatea. „Și cei pentru care lucrăm noi produc o parte din articole în China sau India. Dar sunt anumite modele pe care le vor lucrate în Europa. Pe de o parte, pentru că sunt lucruri mai complicate, care necesită experiență și anumite standarde de calitate, pe de alta, este posibil să-i intereseze și protecția împotriva contrafacerilor“, spune Gabriel Popa, de la New Fashion Group. La rândul său, Emilia Bimbașa, una dintre patroanele Manufactura Turnu Măgurele, vorbește despre atuurile industriei confecțiilor din România. „Clienții noștri externi ne cer produse de calitate superioară, lucru pe care în Orient nu îl pot face. În ultimii ani, am ridicat mult nivelul“, explică aceasta. Și la Moda Tim din Timișoara, unde se fabrică, printre altele, pentru Escada, Burberry, Jaeger sau Hugo Boss, s-a renunțat la lohn-ul simplu și s-a ajuns la un proces complex de proiectare și producție.
Un alt mod de a preveni efectele negative ale eventualelor pierderi de comenzi este lansarea propriilor mărci. „Am decis, în urmă cu un an, să folosim experiența acumulată propunând o linie de produse proprii sub marca Grizley. Distribuirea se face exclusiv prin magazinele proprii“, explică Simona Voicu, cealalată acționară a Manufactura Turnu Măgurele.
Vor fi de ajuns aceste mișcări pentru a menține pe linia de plutire industria textilă autohtonă? Cel mai probabil, nu, iar în viitorul nu tocmai îndepărtat, salariile mai mici din Ucraina, China sau Bangladesh își vor spune decisiv cuvântul. Iar declinul nu a început ieri: în 2002, lucrau în industria confecțiilor de îmbrăcăminte și încălțăminte peste 400.000 de persoane. La sfârșitul lui 2010, numărul lor scăzuse la jumătate.
