variaza foarte mult de la an la an din punctul de vedere al calitatii si cantitatii. Oferta noastra este comparata cu a vecinilor. Neoficial, exista un pret FOB Marea Neagra (free on board, gata de expediat) pentru principalele produse exportate, cum ar fi graul, pormbul sau floarea-soarelui. Totusi, se face simtita necesitatea unei cotatii bursiere, pe baza careia afacerile sa se desfasoare in conditii mai bune. Aici incep jocurile, deoarece gazduirea unei burse regionale ar reprezenta un mare avantaj pentru tara gazda. Pe langa bursa, se dezvolta infrastructura; de la silozuri la transporturile navale si feroviare, femierii gasesc usor finantare, iar industria alimentara beneficiaza de materii prime de calitate la preturi reduse.
Bursa de cereale ramane in stadiu de proiect
Pozitia noastra geografica este un atu in alegerea locatiei pentru o bursa regionala. Constanta serveste ca port de export nu doar produselor romanesti, ci si celor din Ungaria, Serbia si chiar Austria. Datorita acestei pozitii de intermediar intre zona Europei Centrale si cea a Marii Negre, Romania a fost data ca locatia perfecta pentru o bursa regionala a cerealelor, finantata de catre americani, care au interesul de a controla, chiar si indirect, fluxurile comerciale din regiune. Un astfel de proiect a fost discutat acum doi ani, insa ideea a fost abandonata, printre motivele esecului numarandu-se si faptul ca noi nu avem o bursa de cereale, deci proiectul american ar fi ajuns pe un teren pustiu. Un alt motiv al abandonlui se pare ca a fost si concurenta neoficiala acerba din partea vecinilor. Americanii au realizat ca oriunde ar alege locatia bursei, tot ar nemultumi un actor din zona, care nu va colabora cu noua institutie. Miza o reprezinta investitiile comerciantilor internationali.Poate de aceea oficialii bursei de cereale de la Chicago, cea mai mare si mai veche institutie de acest fel din lume, au afirmat recent ca studiaza formarea unui indice pentru zona Marii Negre. Nu ar mai fi deci vorba de infiintarea unei burse regionale, ci doar a unui indice, a carui „casa“ va fi peste Ocean.Lipsa unei burse de cereale ne scoate din planurile marilor investitori. Pierdem astfel bani usor de atras in agricultura noastra, care reprezina peste zece procente din PIB. Intentiile autoritatilor de a organiza o bursa a cerealelor nu au fost prea convingatoare pana acum. Guvernele au privit graul si alte produse agricole ca pe surse de protectie sociala, nu ca marfuri. Asa se face ca fermierii capabili sa produca cantitati mari si standardizate de marfuri agricole se numara pe degete. Ei nu pot forma acum o oferta credibila care sa justifice crearea unei burse. Legislatia referitoare la infiintarea sistemului de certificate de depozit, primul pas in infiintarea unei burse de cereale, asteapta inca lumina verde de la autoritati. Pe langa proiectul mai vechi al unei burse agricole la Braila (organizata ca filiala a Bursei din Sibiu), a aparut recent si ideea destul de vaga a ringului de cereale de la Bursa Romana de Marfuri. Toate aceste initiative raman deocamdata simple promisiuni.Pe langa faptul ca nu avem inca instiutiile care sa permita atragerea unei burse regionale in Romania, nici agricultura nu ajuta cauza. „Cantitatea si calitatea produselor agricole romanesti variaza foarte mult de la un an la altul. De aceea, majoritatea case-lor de comert au investit in Ucraina si Rusia, unde oferta este mai stabila“, afirma un comerciant de cereale.Prin umare, ramanem un simplu pion pe tabla de sah a comertului cu produse agricole din regiunea Marii Negre.
PIB-ul, afectat de lipsa bursei de cereale
• Fermierii pierd cel putin zece procente din veniturile realizate de pe urma vanzarii graului, pentru ca nu exista o institutie care sa formeze un pret transparent.
• Potrivit fermierilor, cea mai mare pierdere este provocata de imposibilitatea de a face afaceri cu bancile. Bancherii nu au o dovada a solvabilitatii producatoriilor agricoli, pentru ca nu exista inregistrari credibile privind evolutia pretului graului. Din cauza neimplicarii bancilor, fermierii mai pierd circa 20% din venituri.
• In lipsa unei institutii credibile, tranzactiile sunt minate de neincrederea dintre cumparatori si tarani.
• Procesatorii gasesc cu greutate cantitati mari de grau si sunt nevoiti sa plateasca preturi mai mari.
• Consumatorii cumpara produse alimentare mai scumpe si se confrunta periodic cu diferite crize.
• Cresterea economica de anul trecut, datorata productiei bune de grau, s-a ridicat la un procent. Daca ar fi existat o bursa a produselor agricole, cresterea ar fi fost cu circa 0,5 procente mai mare.
