„România ar deveni astfel singura ţară din Uniunea Europeană care lasă contribuţiile sociale exclusiv în sarcina angajaţilor. Acest sistem nu se aplică în niciun alt Stat Membru pentru că implicarea angajatorului în plata contribuţiilor a avut ca scop, încă de la începuturile introducerii acestora, susținerea anumitor categorii de persoane care beneficiază de ajutor social fără însă a contribui la sistem (ex. elevi, studenti, pensionari care beneficiază de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuției)”, a declarat Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.
În medie, la nivel european, contribuţiile angajatorilor sunt mai mari decât cele ale angajaţilor. Potrivit calculelor PwC, media contribuţiilor sociale suportate de angajator în statele UE este de 23,57%, pe când media contribuțiilor angajaților este de doar 13,35%. Iată deci că Executivul doreşte să crească nivelul contribuției angajaților în România la aproape de 3 ori media europeană şi să elimine contribuția angajatorului.
Pentru ca angajații sa nu fie afectați de aceasta creștere a poverii fiscale in sarcina lor, angajatorul ar trebui sa le crească salariile brute, potrivit programului anunţat de Guvern cu 22,75%.
Conform prevederilor legale actuale, angajatorii din mediul privat nu pot fi obligaţi să modifice nivelurile salariale, decât pentru salariaţii plătiţi la nivelul salariului minim pe economie, contractele de muncă fiind înţelegeri private, iar statul nu poate impune modificarea acestora fără acordul părţilor.
„Poate că cei mai mulți dintre angajatori vor înțelege să acopere acest cost suplimentar care va reveni angajaților, prin creșterea salariilor, însă nu este obligatoriu ca acest lucru să se întâmple în toate cazurile. Astfel, pot apărea situații în care angajații vor avea un salariu net mai mic decât în prezent cu circa 22%. Pe de altă parte, aceste efecte vor fi parțial contrabalansate de reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 10%”, adăugă Mihaela Mitroi.
