Anul viitor va fi unul decisiv în ceea ce privește exploatarea de gaze naturale în Marea Neagră. Legea offshore pune bețe în roate operatorilor și face ca exploatarea să fie foarte neatractivă, scrie e-nergia.ro.

Problemele semnalate de companii

În prezent sunt trei mari proiecte în zona continentală a României. În acestea sunt implicate companii precum Exxon, OMV Petrom, Black Sea Oil and Gas, Lukoil și Romgaz.

Toate aceste companii sunt practic în expectativă, multe luând decizia de amânare a investițiilor. În mare parte, toate se întâmplă din cauza noii legi offshore care stabilea cadrul de reglementare şi taxare. Aceasta a fost adoptată mult prea târziu, a crescut povara fiscală asupra companiilor şi a adus şi o impredictibilitate suplimentară.

O altă problemă a reprezentat-o celebra OUG 114. De asemenea, americanii de la Exxon au anunțat în vară că își schimbă strategia la nivel global și, printre altele, scoate la vânzare participaţia lor în proiectul din Marea Neagră.

Ce se așteaptă de la Guvernul din România

Operatorii implicați în proiectele din Marea Neagră vor în primul rând modificarea legii offshore. Un prim pas în acest sens a fost făcut de fostul guvern PSD, în ultima perioadă a mandatului. A fost atunci elaborat un proiect de modificare a legii, ce a fost salutat de cei de la Petrom.

Noul Guvern PNL nu și-a asumat însă proiectul de lege și a anunțat că dorește o unanimitate a forţelor politice din Parlament în privința acestei teme.

Ce ne rezervă anul 2020 și de ce este acesta decisiv

Oficialii OMV Petrom au anunțat deja că din cauza amânării, proiectul s-a depreciat ca valoare şi aşteaptă cu interes noile reglementări pe baza cărora să ia decizia finală, în 2020.

Pe de altă parte rușii nu au stat degeaba. Din 2020 va intra deja gaz rusesc în zonă prin gazoductul Turk Stream, care va fi legat şi la pieţele din Bulgaria şi Serbia. De asemenea, se construiesc şi extind noi terminale de LNG prin care va ajunge suplimentar gaz, atât american, cât şi din noile descoperiri din zonă, inclusiv din uriaşul câmp din largul Israelului, la care se adaugă şi gazul suplimentar din Azerbaidjan, transportat prin conductele TANAP-TAP în sudul Europei.

Toate acestea vor afecta direct prețul gazului, lucru care s-a și văzut în 2019 atunci când preţurile au scăzut în Europa centrală chiar la un nivel mai mic, uneori, decât plafonul de preţ reglementat din România.

Pe de altă parte, trebuie luată în calcul și politica Comisie Europene de decarbonizare, cu o tranziție spre o economie cu emisii zero până la nivelului anilor 2040-2050. Gazul, un combustibil de tranziție, ar putea fi utilizat până la orizontul anului 2035.