Romania este cotata de catre cele mai prestigioase organizatii internationale ale viei si vinului printre primii zece producatori la nivel mondial. Insa din intreaga productie, exporturile reprezinta mai putin de 5%. Aceasta diferenta imensa dintre productie si exporturi este data de politica gresita, aplicata in timpul economiei socialiste, podgoriilor si producatorilor de vin. Fata de potentialul de productie al podgoriilor romanesti, rezultatele sunt mult sub posibilitati, doar in ultimii ani remarcandu-se o dinamizare a sectorului viti-vinicol.
Transformarea acestei industrii a inceput doar cu cativa ani in urma, o data cu privatizarea unor producatori traditionali, cu aparitia investitorilor straini in aceasta ramura si nu in ultimul rand datorita muncii efective a unor specialisti oenologi straini in podgoriile autohtone si specializarilor efectuate de propriii specialisti. „Romanii produc vin inca din secolul IV i.Ch., iar Platon aprecia ca podgoriile din Transilvania sunt cele mai bune din lume”, spune Anthony Dias, editor al revistei Bon Appetit. si atunci de ce a fost necesara apelarea la oenologi straini care sa conduca procesul tehnologic, de la sapatul viei si pana la invechirea vinului in butoaie? La aceasta intrebare raspunde Stephen Benett, oenolog australian, creatorul bine cunoscutei colectii „Sec de Murfatlar”: „De regula, aici nu se cunostea faptul ca productia unui vin de calitate incepe inca din vie; nu se tinea cont de controlul pH si al aciditatii vinului si nici de igiena cramelor; nu era controlata temperatura pe parcursul procesului tehnologic, de la receptia strugurilor, fermentatie, pana la pastrare. Ce-i drept, mai erau si unele exceptii unde se producea vine de calitate, insa in general cam acestea erau conditiile de vinificatie in marea majoritate a cramelor”.
In literatura de specialitate se folosesc termenii de „Old World” pentru producatorii traditioanli de vin (Franta, Italia, Spania) si „New World” pentru tarile care au intrat puternic in ultimul deceniu in competitia internationala: SUA, Australia, Chile, Noua Zeelanda. Analistii avertizeaza insa ca in afara de aceste doua blocuri, care domina la ora actuala piata mondiala, cat de curand va aparea un concurent extrem de competitiv: blocul format din tarile rasaritene, printre care Romania detine cel mai mare potential. „Din tarile estice a inceput sa se importe vin de calitate la un pret rezonabil”, atrag atentia specialistii din Occident. Cu circa 20% din intreaga suprafata mondiala cultivata cu vita-de-vie, tarile din estul si centrul Europei aproape ca sunt la egalitate cu tarile incluse in grupul producatorilor din „New World”. Iar situatia industriei vinului din tarile estice este aproape identica cu cea existenta acum zece ani in tari precum Australia, Africa de Sud si Noua Zeelanda, cand nu erau prezente cu vinuri de calitate pe piata internationala. De aceea se poate spune ca Romania este la punctul de pornire pentru ascensiune pe piata mondiala, la fel cum s-a intamplat si cu cei mai noi producatori de vinuri. Beneficiind de o indelungata traditie in cultivarea vitei-de-vie, a producerii de vinuri, completate cu terenuri foarte bune si un climat favorabil, investitiile in domeniu pot fi deosebit de profitabile.
Podgoriile se degradeaza
In ultimii ani s-au produs schimbari calitative importante in mai multe societati romanesti de profil, fapt lesne de remarcat pe rafturile magazinelor: o oferta de calitate si o competitie pe piata din ce in ce mai mare. „La nivel de crama, mai multe companii, straine sau romanesti au reusit sa aduca instalatii moderne si sa adopte tehnologii de ultima ora, ceea ce le permite sa obtina calitate la nivel international”, afirma Fiorenzo Rista, director tehnic la Vinarte. „Insa avem mari probleme cu calitatea strugurilor. Cu mici exceptii, unde exista preocupare si posibilitati materiale pentru intretinerea corespunzatoare a culturilor de vita-de-vie, podgoriile se degradeaza incontinuu. Fara masuri urgente, care sa cuprinda subventii pentru refacerea plantatiilor, viitorul vinului este incert in Romania”, adauga Fiorenzo Ristea. De exemplu, la podgoria Murfatlar, Stephen Bennett, beneficiind de fonduri insemnate, a introdus controlul temperaturii la productia de vin rosu si alb, controlul pH si tehnici moderne de vinificatie. „In plus, degustam cu regularitate produsele competitorilor nostri din tara si din strainatate, pentru a ne da seama unde ne aflam cu vinurile noaste”, adauga Bennett. Lorand de Broil, oenolog francez care lucreaza pentru Carl Reh, considera ca cea mai mare problema a viticulturii este starea viilor: „Este foarte dificil sa cumperi struguri din care sa poti obtine vin de calitate, competitiv pe pietele internationale. Cu mici exceptii, in podgorii este un dezastru, nu se aplica tehnologiile necesare, ceea ce in final urca mult pretul strugurilor. In schimb, de cinci ani de cand lucrez aici, se observa o modificare radicala a metodelor de vinificatie din mai multe crame”. Statul trebuie sa se implice in acest domeniu, pentru ca deocamdata vinurile romanesti au inca un renume prost in strainatate. „Este esential ca sa se promoveze vinul romanesc, in loc de popularizarea unor podgorii. Este necesara implicarea Guvernului care sa vina in sprijinul industriei romanesti de profil. Costurile pentru promovare pe pietele externe sunt mult prea mari pentru a putea fi sustinute exclusiv de catre companiile private”, considera Bennett. De aceeasi parere este si Guy de Poix, presedinte Serve Ceptura, Valea Calugareasca: „La vinuri, crearea imaginii este un lucru dificil si este de durata”.
Ca Romania are un potential viticol de exceptie o dovedesc medaliile obtinute de oenologii straini la concursuri de renume. Stephen Bennett a obtinut cu soiul Sauvignon Blanc la „Olimpida vinurilor 2001” titlul de Cel mai bun vin alb sec, iar in anul urmator a castigat la Ljubliana, cu Cabernet Sauvignon, Medalia de argint. El le considera unele dintre cele mai bune vinuri obtinute in cariera sa si a fost de acord sa fie lansate pe piata sub numele de Bennett Selection. Deoarece primul pas a fost facut: obtinerea unor vinuri de calitate constanta, competitive pe pietele internationale, urmeaza al doilea, care consta in activitatea de marketing, ceea ce va face ca industria vinului sa intre pe o panta ascendenta.
Viticultura isi revine incet, dar sigur
· Suprafata cultivata cu vita-de-vie in Romania este de circa 210.000 hectare.
· Productia este de peste cinci milioane de hectolitri, ceea ce o claseaza intre primii zece producatori din lume, insa exporta mai putin de 5% din intreaga productie.
· Marea problema o constituie in prezent starea culturilor de vita-de-vie care se afla intr-o stare avansata de degradare.
· Se constata in special absenta unor soiuri valoroase precum Chardonay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon etc. La soiurile albe predomina Feteasca Alba si Feteasca Regala, soiuri mai putin solicitate la export.
· In timp ce pe plan international se bea in special vin rosu sec, la noi se cumpara mai mult vin alb demisec. Totusi si in Occident a inceput sa creasca cererea de vin alb sec, in special Chardonay.
· In prezent Romania continua sa fie privita drept un producator de vinuri de calitate slaba, imagine ce trebuie schimbata. Promovarea pe pietele internationale trebuie facuta pentru toate vinurile romanesti, marcile individuale penetrand greu piata.
