'Ariile naturale protejate incluse în lista consolidată care face obiectul prezentului act normativ au fost desemnate conform prevederilor legale în vigoare la data desemnării lor. De asemenea, limitele sunt realizate conform tehnologiilor GIS actuale şi în concordanţă cu cerinţele tehnice stabilite prin regulamentele specifice elaborate la nivelul Comisiei Europene. Prin aprobarea listei consolidate şi publicarea limitelor acestora se va asigura accesul facil al mediului de afaceri la informaţia de mediu, respectiv la lista tuturor ariilor naturale protejate, precum şi la limitele şi distribuţia acestora (…) în prezent, nu mai există o evidenţă clară a acestor documentaţii', se menţionează în actul normativ.

Potrivit sursei citate, întrucât majoritatea ariilor naturale protejate desemnate până la acea vreme nu au beneficiat de documentaţii, la solicitarea Ministerului Mediului, Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului au elaborat aceste documentaţii. Procesul s-a concretizat, în mare parte, prin completarea unor fişe standard, astfel încât informaţiile referitoare la ariile protejate să poată fi centralizate într-un mod facil. Fişele au fost realizate atât pentru ariile protejate desemnate la nivel naţional, cât şi pentru ariile naturale protejate desemnate la nivelul mai multor judeţe.

'(…) adoptarea prezentului act normativ este imperios necesară, astfel încât toţi factorii interesaţi să aibă acces în mod facil la informaţia de mediu, respectiv la o listă consolidată a ariilor naturale protejate din reţeaua naţională de arii naturale protejate. Totodată, adoptarea prezentului act normativ dă posibilitatea României de a-şi îndeplini obligaţiile asumate către Comisia Europeană şi, totodată, de a evita eventualele sancţiuni de ordin financiar ca urmare a neîndeplinirii acestor obligaţii. De asemenea, adoptarea prezentului act normativ vine în sprijinul raportărilor conexe către Comisia Europeană (lista şi limitele siturilor Natura 2000, precum şi relaţia acestora cu alte categorii de arii naturale protejate), către Convenţiile internaţionale (Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice – Ramsar), precum şi către alte instituţii şi/sau programe (…)', reiese din Nota de fundamentare a proiectului.

Persoanele şi instituţiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii, până la data de 24 martie, pe adresa Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Direcţia Biodiversitate.

România adăposteşte cele mai valoroase ecosisteme din Europa pe nu mai puţin de 1,6 milioane de hectare (rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale, parcuri naţionale, parcuri naturale, monumente ale naturii), la care se adaugă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cu cele 580.000 de hectare.

Ariile naturale protejate înfiinţate în România, inclusiv siturile Natura 2000 – arii naturale protejate de interes European – reprezintă 23% din suprafaţa ţării, iar din acest areal pădurile reprezintă 45% din fondul forestier naţional. Parcurile naţionale şi naturale (fără Delta Dunării) reprezintă doar 5% din suprafaţa României.

Conform datelor publicate la sfârşitul lunii ianuarie de Societatea Ornitologică Română (SOR), România deţinea, la nivelul anului 2015, un număr de 1.486 de arii naturale protejate, în creştere cu 156,6% faţă de anul de referinţă 1990.

Statistica prezentată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de mediu indică faptul că, la sfârşitul anului trecut, pe plan naţional existau 13 parcuri naţionale şi 15 parcuri naturale. De asemenea, Reţeaua Natura 2000 din România cuprindea 383 de Situri de Importanţă Comunitară (SCI), respectiv 148 de Situri de Protecţie Avifaunistică (SPA).

Pe de altă parte, în Uniunea Europeană, Natura 2000 acoperă 18% din suprafaţa terestră şi 4% din cea a mărilor, fiind cea mai mare reţea de arii protejate din lume, însumând 1,039 milioane de kilometri pătraţi. AGERPRES