Ritmul în care statul român s-a împrumutat în ultimii doi ani a dus la o dublare a datoriei publice guvernamentale, care, în 2011, va atinge 39,5% din PIB, în condiţiile în care PIB-ul va avea o creştere prognozată de 1,5%, până la 544 miliarde lei. Majoritatea sumelor au fost folosite pentru cheltuielile curente ale instituţiilor, în special pentru plata salariilor şi a pensiilor.
Ratele de împrumut şi dobânzile care vor ajunge la scadenţă anul viitor vor însemna 14 miliarde de euro, două miliarde de euro fiind dobânzile, potrivit documentului care a stat la baza fundamentării bugetului pentru 2011. Potrivit aceleiaşi prognoze, deficitul bugetului general consolidat va fi de 5,5 miliarde euro, însemnând 4,4% din PIB. În 2010, ratele scadente şi dobânzile au fost de 10,84 miliarde euro. Pentru a rostogoli ratele scadente şi pentru a finanţa deficitul bugetar, Ministerul de Finanţe va trebui să se împrumute anul viitor, de pe piaţa internă şi, eventual, de pe cea internaţională de capital. Misiunea va fi dificilă, în condiţiile în care băncile locale sunt tot mai reticente în ultima vreme să cumpere titluri de stat în lei, fie pentru că Ministerul de Finanţe şi-a propus să obţină randamente de cel mult 7%, fie pentru că unele dintre ele au creditat foarte mult statul şi deţin prea multe titluri în portofoliu. Expunerea ridicată pe un singur debitor este considerată riscantă, chiar şi atunci când este vorba despre un debitor foarte sigur, aşa cum este statul.
Cu ochii pe piaţa externă
Pe de altă parte, împrumuturile externe, sunt zădărnicite de prima de risc în caz de neplată ridicată (credit default swap) şi de ratingurile acordate României de marile agenţii de evaluare financiară.
Deşi a elaborat bugetul pentru 2011, Ministerul de Finanţe nu a precizat care este suma exactă pe care intenţionează să o ia cu împrumut şi nici calendarul emisiunilor de titluri de stat pentru anul viitor. Deocamdată, Finanţele au anunţat că vor să emită euroobligaţiuni în valoare de şapte miliarde euro pe termen mediu, dar şi în această situaţie, detaliile sunt insuficiente.
Finanţarea pe termen scurt
Propunându-şi să nu accepte dobânzi care să depăşească plafonul de 7%, dar şi constrâns, în acelaşi timp, de opţiunile puţine de atragere a finanţării, Ministerul de Finanţe ar putea fi forţat, în 2011, să se împrumute mai scump decât în 2010, mai ales că anul viitor nu va mai primi nicio tranşă de finanţare, de la Fondul Monetar Internaţional sau de la Comisia Europeană, datorită cărora a reuşit până acum să acopere o mare parte din deficit la costuri mai scăzute.
După ce în 2010 a reuşit să acopere peste 57% din deficitul bugetar din împrumuturi externe, Ministerul de Finanţe intenţionează ca şi anul viitor să finanţeze din aceleaşi surse peste 53% din valoarea acestuia. Potrivit documentului de poziţie pentru fundamentarea bugetului, finanţarea se va face prin titluri de stat emise pe piaţa internă, trageri din împrumuturi deja contractate în vederea finanţării de proiecte, trageri din pachetul de finanţare externă (deşi România mai are de primit doar două tranşe, care vor intra în rezerva Băncii Naţionale), împrumuturi contractate de autorităţile locale şi sume recuperate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În 2010, împrumuturile prin titluri de stat în lei de la băncile locale s-au făcut preponderent pe termen scurt pentru a rostogoli datoriile existente. Astfel, în perioada ianuarie-septembrie, titlurile emise au fost de 32,4 miliarde lei. 81% din sumă reprezintă titluri scadente în mai puţin de un an.
Această strategie de împrumut arată, pe lângă dificultatea Finanţelor de a obţine credite pe termen mediu şi lung la dobânzi rezonabile, că anul viitor vor fi luate noi împrumuturi pe termen scurt pentru a le plăti pe cele acumulate în anii anteriori. Fiecare nouă rostogolire a creditelor se va răsfrânge într-o datorie publică guvernamentală mai mare, un cerc vicios în care au intrat multe state. Din păcate, efectele dramatice ale împrumuturilor excesive au început deja să facă victime în Europa.
2,1
miliarde de euro reprezintă cheltuielile cu dobânzile pentru împrumuturile statului care trebuie făcute în 2011, cu 24% mai mari faţă de 2010