Conform calendarului stabilit de Comitetul European de Risc Sistemic (CERS) la nivelul Uniunii Europene, fiecare stat membru trebuie să transmită CERS până la 30 iunie 2012 un raport intermediar privind recomandarea despre conducerea la nivel naţional a politicii macroprudenţiale, să transmită un raport final CERS şi Consiliului UE până la 30 iunie 2013, iar măsurile recomandate să intre în vigoare până la 1 iulie 2013, a precizat vineri, într-o conferinţă despre preocupările actuale pe plan european în domeniul financiar-bancar, Cristian Bichi, şeful Departamentului Gestiunea Crizelor Financiare din cadrul BNR.
În data de 22 decembrie 2011, CERS a adoptat recomandarea privind mandatul macroprudenţial al autorităţior naţionale. Recomandarea prevede ca statele membre să desemneze în legislaţia naţională o autoritate responsabilă pentru politica macroprudenţială, fie sub forma unei singure instituţii, fie sub forma unui consiliu compus din autorităţi ale căror acţiuni au impact supra stabilităţii financiare. De asemenea, se recomandă ca banca centrală să aibă un rol principal în politica macroprudenţială şi că aceasta nu subminează independenţa băncii centrale.
România are două opţiuni – să acorde acest mandat exclusiv BNR sau Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară (CNSF), care reuneşte şefii BNR, Ministerului Finanţelor Publice, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) şi Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB).
Dacă responsabiliatatea stabilităţii financiare va cădea exclusiv în sarcina BNR, această variantă ar asigură flexibilitate maximă BNR în elaborarea politicii macroprudenţiale şi nu ar fi necesară modificarea semnificativă a structurii organizatorice, însă ar expune banca centrală riscului reputaţional în caz de instabilitate financiară, cauzată de factori exogeni ariei sale de competenţă, spre exemplu pe piaţa de capital, pe piaţa asigurărilor sau pe piaţa pensiilor private.
Varianta alegerii CNSF pentru acest rol asigură cadrul necesar ca toate autorităţile de supraveghere financiară din România să îşi aducă contribuţia la conducerea politicii macroprudenţiale, dar este necesară crearea legislaţiei care să prevadă modul de luare a deciziilor astfel încât să nu fie subminată independenţa BNR. De asemenea, trebuie găsită soluţia concretă pentru asigurarea unui rol principal al BNR în acest comitet, a spus Bichi.
Criza financiară a arătat că o slăbiciune a cadrului de reglementare financiară a fost lipsa supravegherii macroprudenţiale, a declarat, vineri, şeful Departamentului Gestiunea Crizelor Financiare din cadrul Băncii Naţionale a României.
"Absenţa acesteia a permis creşterea necontrolată a dezechilibrelor financiare ale căror corecţii au dus la costuri economice ridicate pentru economiile naţionale începând din anul 2007. Ca răspuns la criză numeroase ţări fac eforturi pentru a implementa politici macroprudenţiale, inclusiv prin crearea de noi autorităţi. Un exemplu este Comitetul European de Risc Sistemic la nivelul Uniunii Europene", a arătat Bichi.
Potrivit acestuia, în literatura economică nu există, în prezent, o definiţie unanim acceptată pentru conceptul de supraveghere macroprudenţială.
"Obiectivul supravegherii macroprudenţiale este să detecteze timpuriu riscurile sistemice şi să adopte măsuri în vederea diminuării sau eliminării acestora. Sfera de cuprindere macroprudenţială cuprinde inclusiv interacţiunea acesteia cu economia. În ceea ce priveşte instrumentele şi guvernanţa, instrumentele macroprudenţiale utilizează, în principal, instrumente prudenţiale pentru a diminua riscul sistemic", a mai spus oficialul BNR.
SURSA: Agerpres
