Probabil că din tot comerţul românesc, vânzătorii din online sunt cei mai pricepuţi la marketing. Îi forţează natura businessului să fie creativi, pentru că nu au vitrine, clientul nu poate pune mâna pe marfă, n-o poate mirosi, proba, etc. Şi cunoscându-şi foarte bine piaţa şi clienţii, pot veni cu oferte croite exact pe nevoia acestora. Este şi cazul vinerii trecute, când electroretailul, online şi offline, a dat lovitura venind cu un concept de reduceri de mare succes prin alte părţi. Este incredibil cum, folosind o idee deloc originală şi intens exploatată din anii ’60 încoace, au reuşit să dezmorţească o piaţă care părea departe de cifrele de altă dată. Nici măcar nu contează că “reducerile” au fost coafate, în definitiv preţul corect este preţul la care vinzi cel mai mult. Iar vineri a fost ceva vânzare.
După doi ani de criză, am senzaţia că românilor le-a ajuns atâta precauţie. N-au mai schimbat televizoarele, n-au mai zburdat prin vacanţe, la fel ca orice cetăţean normal din ţările vestului. Doar că la noi răbdarea are limite. A fost nevoie de o chestie mică, mică – adică reduceri ambalate seducător – pentru ca să-şi verse năduful. Şi nu e vorba doar despre Black Friday. De fiecare dată când este inaugurat un supermarket, un mall sau se lansează o colecţie nouă la vreun brand fashion de mass-market, lumea se calcă în picioare. Obişnuiam să cred că neverosimilele cozi de cu noaptea în faţa supermarketurilor nou-nouţe sunt un semn de balcanism. Nu mai cred atât în asta.
Pur şi simplu consumatorii români simt nevoia să creadă că, dacă tot e să spargă un ban din ăia puşi deoparte pentru zile negre, măcar să facă o afacere bună. Că e un box de ulei de la market, un frigider, o plasmă sau o pereche de cizme de la outlet, nu contează. Dar să fie la reducere. Black Friday-uri sunt zilnic, doar că au alte nume. În urmă cu vreo lună la un mare outlet de fashion de lângă Bucureşti era anunţate reduceri de “până la 95%”. Cu câte un braţ de haine, oamenii aşteptau şi câte o oră la cozile de la cabinele de probă. Cei mai mulţi n-au “prins” reducerile maxime, dar cu câte un 20-30% s-a ales toată lumea.
În statistici, consumul este prezentat în scădere iar sintagma cu scăderea apetitului românilor pentru consum este omniprezentă. De aici perspectivele economice negative. Evident, nu e totuna achiziţia unei case cu achiziţia unui aspirator. Iar statistica este ţinută în zona negativă tocmai pentru că în România imobiliarele au îngheţat aproape complet. De ce? Pentru că vânzătorii de proprietăţi imobiliare aşteaptă miracole în loc să dorească să vândă. Parţial, este şi vina băncilor pentru că deja de doi-trei ani se mint cu valoarea imobiliarelor din activele pe care le deţin şi nedorind să le reevalueze, ţin piaţa blocată. Una peste alta, sunt sigur că dacă investitorii în imobiliare s-ar mulţumi să-şi recupereze investiţia am asista la o revigorare a întregii pieţe şi la o revenire a consumului în general. Românii au încă bani.