Patronii posturilor de televiziune din Romania nu au motive de ingrijorare privind interesul publicului fata de programele TV. Distractia romanilor ramane televiziunea. Deopotriva, aceasta este un mijloc de divertisment, dar si o sursa constanta de informare gratuita si usor accesibila.
Masuratorile companiei AGB Data Research arata ca, la nivel national, in ultimii doi ani si jumatate, indicatorul de audienta reach (numarul mediu de persoane distincte, exprimat in procente fata de universul studiat, care au urmarit un program TV cel putin un minut, in intervalul respectiv) nu a suferit scaderi notabile, asa cum s-a intamplat in cazul presei sau radioului. Pentru ca nu au bani si mijloacele necesare pentru a-si petrece timpul liber in alte moduri, romanii amortesc in fata micilor ecrane. Variatia numarului mediu de telespectatori arata clar sezonalitatea consumului de televiziune. In timpul verii, numarul de telespectatori scade, dar incepe sa creasca o data cu venirea toamnei. Primul trimestru al fiecarui an este perioada de maxima audienta TV din timpul anului. Paradoxal, chiar in acest varf de reach, investitiile publicitare pe TV sunt cele mai scazute de pe parcursul unui an. Explicatia consta in faptul ca fie clientii de publicitate nu si-au facut bugetele pentru anul respectiv, fie ca acestia pornesc de la premisa ca populatia a fost „sleita” de cumparaturile de sarbatori (Craciun si Revelion) si nu mai are forta financiara pentru noi achizitii, deci publicitatea ar fi inutila.
Comparativ cu alte tari, Romania sta foarte bine la consumul de televiziune. Ne referim totusi la tarile cu nivel de trai mai ridicat decat al nostru. Potrivit cifrelor extrase din volumul „Television 2000 – European Key Facts”, reach-ul zilnic la nivel national in Romania a fost de 82,9% in anul 1998 si de 83% in 1999 (sursa: AGB Data Research). In Polonia, reach-ul a fost de 74,2% in 1998, respectiv 74% in 1999 (AGB Polska). In Ungaria, indicatorul a inregistrat valori de 80% in anii pomeniti mai sus (AGB Hungary), iar la nivelul Germaniei, reach-ul a fost mult mai scazut: 74% in 1998 si 73% in 1999.
Totusi, la nivelul oraselor cu peste 200.000 de locuitori (urbanul mare), inclusiv Bucurestiul, masuratorile AGB Data Research indicau un reach mediu de 83,3% in primul trimestru al anului 1999, 81,7% in trimestrul I 1999 si 79,3% in primele trei luni ale acestui an. Iata o scadere a numarului de telespectatori din marile orase. Sa fi inceput orasenii sa se plictiseasca de programele TV?
Daca televiziunea sta bine, nu acelasi lucru se poate spune si despre numarul de ascultatori ai programelor de radio. In perioada amintita, reach-ul mediu zilnic (numarul mediu zilnic de persoane distincte care au ascultat cel putin 8 minute un post de radio) a scazut cu 18 procente, de la 11,46 milioane de ascultatori in trimestrul I al anului 1999 la 9,72 milioane de ascultatori inregistrati in primele trei luni ale acestui an (conform Audimas). Cota de piata a Radioului Public (Romania Actualitati, Tineret si Cultural) a scazut de la 41,65% in primele trei luni ale anului 1999 la 34,13% in primul trimestru al acestui an. Tendinta de scadere este vizibila si in cazul posturilor de radio publice cu acoperire teritoriala (Radio Iasi, Craiova etc.). Cota de piata a acestora a scazut cu 2,4 procente in doi ani si jumatate. In schimb, a crescut cota de piata a retelelor private de radio (Contact, Pro FM, Radio 21, Europa FM, Uniplus), de la 18,78% in trimestrul I 1999 la 27,86% in trimestrul II al anului 2001. De asemenea, cota de piata a radiourilor private locale a crescut cu 2,74 procente.
Dupa atatea scaderi si cresteri „ametitoare” se impune o intrebare: de ce a scazut numarul de ascultatori de radio in ultimii doi ani si jumatate la nivel national? Greu de raspuns in absenta unor cercetari aprofundate. Se stie ca audienta programelor radio este mare in prima jumatate a zilei si scade vertiginos pe masura ce se apropie intervalul de maxima audienta (prime-time) al televiziunilor, orele 19 – 23. Pentru ca televiziunile, in ultimii doi ani, s-au concentrat pe intervalul premergator prime-time (17-19), plasandu-si emisiuni de mare interes si in acest interval, este foarte posibil ca ascultatorii sa fi parasit posturile de radio in favoarea acestor emisiuni TV. Este singura explicatie pe care am gasit-o la indemana, o explicatie comoda de vreme ce dam „vina” iarasi pe televiziuni.