"Nivelul de trai într-o economie națională este reflectat până la urmă de bunăstarea indivizilor. În fond, aceștia sunt cei care vor resimți efectele adoptării monedei euro. Pentru a studia impactul asupra bunăstării îndivizilor, am considerat că analiza convergenţei preţurilor trebuie însoţită de analiza convergenţei salariilor", se arată într-un studiu realizat de Institutul European din România, coordonator de proiect fiind economistul Daniel Dăianu.

Conform datelor disponibile pe Eurostat, în anul 2015 convergența salariilor era în România de numai 20,5%, în timp ce convergența prețurilor se ridică la nivelul de aproape 50% față de media EU28. În timp ce convergența prețurilor în statele Europei Centrale și de Est (ECE) analizate este relativ asemănătoare (în jur de 50%, plus sau minus), convergența salariilor diferă semnificativ. În România convergenta salariilor (20,5%) este aproape jumătate față de Cehia (37,9%) și sub nivelul Poloniei și Ungariei (în jur de 30%).

Convergența redusă a salariilor în România vizavi de convergența prețurilor se traduce printr-o putere de cumpărare scăzută în România față de Zona Euro (ZE), dar și față de celelalte state est-europene, de unde rezultă din nou un cerc vicios al sărăciei, și toate riscurile care derivă de aici.

"Nivelul de trai într-o economie națională înseamnă însă mai mult decât creșterea PIB pe locuitor. Deși PIB ul pe locuitor este un indicator mult folosit pentru a compara nivelul de dezvoltare a statelor, dezvoltarea unui stat înseamnă considerabil mai mult. Îmbunătățirea condițiilor de viață, creșterea bunăstării sociale la nivelul economiei naționale, creșterea nivelului de trai, evoluții pozitive ale veniturilor și avuției naționale, toate acestea însumate definesc gradul de dezvoltare a unei economii și, implicit, nivelul de trai, bunăstarea socială a populației", menționează studiul citat.

În România creșterea PIB s-a reflectat doar parțial în reducerea ratei sărăciei, exprimată prin rata de deprivare materială (în literatura de specialitate rata de deprivare materială este considerată a fi un indicator cu o valoare informațională mult mai bogată decât s-a dovedit a fi rata sărăciei).

În anul 2007, de exemplu, România avea una dintre cele mai mari rate de creștere economică (6,9%), dar și cea mai mare rată de deprivare materială (36,5%). Deși rata de deprivare materială severă a avut un trend descrescător pe parcursul întregii perioade analizate (a scăzut de la 36,5% în 2007 la 24,6% în 2015), în România a rămas la niveluri considerabile, incomparabile cu cele existente în ZE, dar și în Cehia, Polonia, chiar și în Ungaria.

Ratele mari de creștere economică au fost cel mai bine reflectate în ratele de deprivare materială în cazul Poloniei (care a plecat de la 22,3%, în 2007 și a ajuns în 2015 la numai 8% nivel comparabil cu ZE, sau Cehiei (care a avut initial o rată de deprivare materială de numai 7,4%, ajungând în 2015 la o rată sensibil mai mică decât cea din ZE).

Studiul România și aderarea la zona euro: întrebarea este ÎN CE CONDIȚII!