Actionarii Sicomed aveau anul trecut de ce sa se bucure. Era al doilea an in care cel mai mare producator roman de medicamente inregistra profit, dar, in 1998, cifrele din bilant depaseau toate asteptarile: un plus de peste 60 miliarde lei era pus la dispozitia actionarilor, printre acestia, SIF Oltenia si SIF Muntenia. Sicomed are drept clienti spitale rau-platnice si utilaje atat de vechi incat, de la anul, s-ar putea sa nu le mai foloseasca la producerea medicamentelor, dar actionarii n-au va
Actionarii Sicomed aveau anul trecut de ce sa se bucure. Era al doilea an in care cel mai mare producator roman de medicamente inregistra profit, dar, in 1998, cifrele din bilant depaseau toate asteptarile: un plus de peste 60 miliarde lei era pus la dispozitia actionarilor, printre acestia, SIF Oltenia si SIF Muntenia. Sicomed are drept clienti spitale rau-platnice si utilaje atat de vechi incat, de la anul, s-ar putea sa nu le mai foloseasca la producerea medicamentelor, dar actionarii n-au vazut decat banii si mai putin efortul cu care societatea i-a facut. Hapsane, SIF Muntenia si SIF Oltenia (asemenea celorlalti actionari, FPS si fondul Broadhurst Investments) ar fi vrut ca toti banii sa le fie virati la fondul de dividende, dar, la rugamintile directorilor, s-au multumit pana la urma cu doar 40%. In schimbul dividendelor actionarii au promis ca vor introduce bani in societate sub forma unui aport la capitalul social, dar, pana la urma, societatea a ramas doar cu promisiunea.
Acum Sicomed se zbate din greu sa gaseasca lichiditatile pentru productie, nicidecum sa se mai gandeasca la investitiile pe care, daca nu le face pana la anul risca sa opreasca linii intregi de fabricatie. Daca actionarii ar fi lasat banii in societate, aceasta nu ar fi schimbat mult situatia Sicomed, dar i-ar fi lasat macar o poarta de scapare.
Castiguri de pe o zi pe alta
SIF au dovedit ca nu pot gandi pe termen lung. Caci un Sicomed infloritor ar insemna un pret mai mare al acestor actiuni la Bursa, iar un pret mai mare la bursa inseamna pentru SIF o valoare mai mare a activului net, si un activ net mai mare la SIF inseamna valoare mai mare pentru actiunile celor 9 milioane de actionari ai acestora. Inseamna avere mai mare pentru toti actionarii. Altfel se intampla daca urmaresti dividende: societatea n-are bani de investitii si, deci, perspective, valoarea actiunilor ei scade, scade activul societatii de investitii si scade averea actionarilor la SIF. Castiga doar Remes: statul ia 38% impozit pe profitul brut al societatii, ia 10% impozit pe fondul de dividende constituit de societate, mai ia o data 38% impozit pe profitul brut al SIF si inca o data 10% pe fondul de dividende constituit de SIF pentru a-l trimite actionarilor. Averea tuturor scade.
Politica celor cinci SIF a fost pana acum una singura: cea a dividendelor. Tribunalele judeca anual sute de dosare in care SIF reclama societatile care sunt in urma cu dividendele, cerandu-le despagubiri si impovarandu-le si mai rau. Administratorii sustin ca n-au alternativa, fiind presati, la randul lor, de milioanele de actionari.
Un studiu realizat recent de IMAS la comanda SIF arata ca actionarii nu sunt deloc atat de inconstienti. Incredibil, 45% din actionarii chestionati de institutul de cercetari spun ca cel mai important pentru ei este sa creasca valoarea de piata a actiunilor detinute si 42% sustin ca mai importanta ar fi obtinerea de dividende ridicate in fiecare an.
Nimic despre leafa
Intr-adevar, pana acum era imposibil de cuantificat valoarea de piata a actiunilor SIF, atata timp cat acestea nu erau tranzactionate pe piata, asa incat singurul lucru care arata un efect palpabil al calitatii de actionar SIF era dividendul. Nici administratorii SIF n-au facut eforturi in a-i indemna pe actionari sa astepte cotarea pe piata. Ei si-ar fi putut uni eforturile in a educa actionariatul, dar au intrat intr-o competitie muta pentru cine da dividende mai mari. Pentru a putea oferi cel mai mare dividend, 150 lei/actiune (150.000 lei pentru cei care au depus la SIF un cupon si un certificat de proprietate in cadrul PPM), SIF Muntenia a alocat 84% din profitul sau net fondului de dividende. Oferind cativa bani, se poate spune ca SIF a cumparat nepasarea actionariatului, dar i-a pus in pericol intreaga avere.
Daca ar fi procedat potrivit convingerilor si nu conform intereselor de moment, presedintii SIF ar fi putut vorbi acum mai deschis despre un subiect pe care incearca sa-l evite din toate puterile: salariul lor. Nici unul dintre cei care au fost solicitati de catre revista Capital sa-si faca publica leafa nu a dat un raspuns clar, desi orice posesor de actiuni la SIF are dreptul la aceasta informatie. Din cifra-n cifra, Mihai Oprica, presedintele SIF Oltenia, a lasat sa se-nteleaga ca salariul sau este in jurul sumei de 5 milioane lei, cu tot cu prime si sporuri, iar Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania, n-a negat cand s-a avansat suma de 30 de milioane.
Dar problema nu este ca salariul este prea mare, ci, prea mic. Daca Mihai Fercala are de administrat active in valoare 1.500 miliarde lei, este rusinos sa primeasca un salariu mai mic decat directorul unei filiale de banca.
In companiile deschise sau fondurile de investitii pe actiuni occidentale, castigul administratorului (de multe ori, fabulos) este legat de performanta cu care acesta reuseste sa creasca valoarea companiei sau a fondului pe care-l administreaza, fiindca, in acest mod, creste, implicit averea actionarilor acestora. Conceptul este la moda si se numeste shareholder value (valoare pentru actionariat). Administratorii romani il cunosc. O data cu cotarea actiunilor SIF la Bursa mai ramane doar sa si-l insuseasca.