Ați avut vreodată senzația, cel puțin în ultima vreme, că parcă suntem actori într-un film de Hitchcock? Nu de alta, dar parcă a înnebunit clima. După temperaturi de peste 20 de grade cu plus, ne-am trezit în plină iarnă, cu ninsori abundente, școli închise, ploaie înghețată...
După cele câteva zile de primăvară mulți au renunțat la hainele de iarnă, și-au închis lopețile la subsol, au trecut la cauciucurile de vară. Cel mai mult au avut însă de suferit cei care s-au trezit că agentul termic nu le mai încălzește calorifere în nopțile geroase, cu multe grade sub zero. În Drobeta Turnu Severin, mii de locuințe au rămas fără căldură, iar primarul s-a văzut nevoit să se ducă cu miloaga la premier să ceară ajutor financiar. De trei ani la rând, spune primarul, este nevoit să taie milioane de euro de la capitolul investiții pentru a putea susține, cât a mai rămas, din sistemul de încălzire centralizat al orașului. Pare greu de crezut, dar asta se întâmplă în mai toate orașele din România. Unele primării au rămas și fără fonduri de salarii. Mai e vreo mirare de ce am încheiat anul trecut cu cel mai scăzut nivel al investițiilor?
Știu, pare greu de imaginat, dar asta se întâmplă la noi în țară, și nu vorbim de sate sau comune care au rămas fără locuitori, în urma exodului european. Aici avem orașe mari, reședinte de județ, care odinioară erau adevărați poli industriali. După atâția ani de economie de piață, în care pentru cei care au fost la putere primordiale au fost devalizarea și îmbogățirea peste noapte, să ne mai mire faptul că gradul de sărăcie este la cote alarmant de mari? Și asta nu se întâmplă în rândul românilor fără loc de muncă, ci a celor care lună de lună nu mai știu cum să-și împartă salariul pentru a supraviețui până la următoarea leafă. Potrivit datelor oficiale comunicate de Eurostat, românii care lucrează au, de departe, cel mai ridicat risc de sărăcie dintre toţi cetăţenii UE.
Toate acestea nu se văd însă la Palatul Parlamentului, acolo unde aleșii poporului decid și votează doar legi în avantajul lor personal. Pe cei care se perindă pe la Palatul Victoria nu-i interesează faptul că un pod feroviar luat de ape în 2005 nici până acum nu a fost reconstruit. Nu prezintă interes nici faptul că la 100 de ani de la Marea Unire nu avem o autostradă care să lege granițele țării de la est la vest. Continuăm să ne amăgim de la un an la altul, iar promisiunile curg și curg.
Articol realizat de CIPRIAN MAILAT, redactor-șef Capital