Iată un pasaj în traducerea realizată de doamna Ștefania Cecilia Ștefan:
Pe când regele se afla în Prusia Răsăriteană şi nu coborâse încă din Regio Mons (Königsberg), i se aduse la cunoştinţă prin intermediul scrisorilor lui Nicolaus Sieniavius, palatin de Bełz, conducătorul oştirii, că toţi dacii au fost supuşi autorităţii sale.
Aceştia se trăgeau din romani şi italici, care, după ce au ocupat Dacia sub comanda lui Lucius Valerius Flaccus, şi-au luat soaţe pe acele meleaguri şi acolo şi-au petrecut bătrâneţile.
Pe aceşti daci care pe limba lor îşi spun români, de la Romani, iar pe limba noastră valahi, de la italici, i-au lăsat la vatră.
Căci pentru poloni, apelativul Wloszy este precum Itali pentru latini.
Ţinutul lor, Moldavia, poartă, în graiul simplu, numele unei Dacii mai mari.
Aceştia, prin fire, obiceiuri şi limbă nu sunt departe de moravurile Italiei şi sunt oameni aspri, de mare bărbăţie.
Nici că se află altundeva vreun neam care, socotind după faima vitejiei arătate în războaie, să poată ţine piept, în ciuda fruntariilor înguste ale ţării lor, atâtor duşmani din vecinătate, cu care fie pornesc, neîncetat, război, fie poartă războaie deja începute.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
