DEFICIT Tot mai multe firme au dificultăți în a găsi personalul necesar. Unii dau vina pe emigrație, alții pe salariile prea mici, pe ajutoarele sociale prea mari sau pe economia subterană.
„Ne pare rău, dar nu vă putem primi decât săptămâna viitoare spre sfârșit. Nu avem suficienți mecanici, nu funcționează decât jumătate din standuri”, spune oftând inginerul-șef al unui service auto din Otopeni. ”E coadă. Ori așteptați vreo oră, ori ne lăsați mașina și veniți mai tâziu, ori încercați în altă parte. Nu avem suficient personal”, ridică din umeri patronul unei spălătorii auto din Bragadiru. În spatele lui, pe gard, un anunț mare: „Angajăm băieți și fete pentru spălătorie”. Lucrurile nu stau mai bine nici la coaforul din apropiere: ”Căutăm colegi” scrie în vitrină, iar din cele trei scaune doar unul poate fi folosit. ”Patroana caută să angajeze de vreo două luni, dar fără succes. A dat sfoară-n țară, a dat și anunț pe net, degeaba…”, spune singura coafeză disponibilă. În hipermarketul Cora de pe Șoseaua Alexandriei din Capitală, aceeași situație: cumpărătorii sunt anunțați prin stație, din 15 în 15 minute, că se caută casieri, vânzători și lucrători comerciali. ”Am primit vreo câteva CV-uri, dar nu destule”, mărturisește o angajată de la relații cu clienții.
Iar astfel de lucruri nu se întâmplă doar în București și Ilfov. Producătorul de componente auto Fujikura a adus muncitori din Moldova pentru fabricile din județul Cluj, în timp ce cei de la Leoni au lansat o adevărată campanie de recrutare prin satele din Bistrița-Năsăud din cauza lipsei de personal. În această toamnă, presa locală a relatat că firma gorjeană Eurom a fost nevoită să meargă în Bulgaria pentru a găsi muncitori. Asta în timp ce reprezentanții Francesca Industries, firmă care are două fabrici de confecții în Argeş și are printre clienţi nume precum Debenhams, H&M, IKEA sau Zara, au spus că se confruntă de doi ani cu probleme legate de găsirea forţei de muncă. Din această cauză, compania a fost nevoită frecvent să refuze comenzi.
În unele locuri, cum ar fi Timișoara sau Gherla, investitorii privați au recurs în ultima vreme chiar la deținuți. Aceștia au avantajul că sunt ieftini și, în destule cazuri, sunt recunoscători să aibă unde să lucreze – fiecare zi muncită le aduce un minus la pedeapsa rămasă de executat și, în plus, au ocazia să părăsească penitenciarul.
Tot mai puțini șomeri
Situația nu e nouă, dar pare a se accentua de la o lună la alta. Unul dintre motive este simplu și se vede și în statistici: numărul de persoane fără loc de muncă scade în fiecare lună. În octombrie, de pildă, au fost înregistrați 417.800 de șomeri indemnizați și neindemnizați, cu aproape 17.000 mai puțini decât în urmă cu un an. Rata șomajului a fost calculată la 4,76%. În plus, aproape trei sferturi din șomeri (respectiv peste 295.000) erau din mediul rural. Cu alte cuvinte, cei mai mulți dintre aceștia sunt probabil deja angrenați în agricultura de subzistență și nu sunt dispuși să se angajeze decât în anumite condiții (distanță mică până la locul de muncă, efort fizic mic, grad de periculozitate scăzut, salariu atractiv). Nu în ultimul rând, 80% din cei fără loc de muncă aveau studii primare, gimnaziale și profesionale, 16% din ei studii liceale și post-liceale și numai 4% studii universitare. Asta înseamnă că angajatorii au dificultăți în a găsi persoane cu medie și înaltă calificare în rândul șomerilor.
Nu trebuie neglijat faptul că există în continuare un clivaj semnificativ între anumite zone din țară. Astfel, cele mai mari rate ale șomajului se înregistrau în Vaslui (11,66%), Teleorman (11,27%), Buzău (9,74%), Dolj (9,49%), Galați (9,36%), Mehedinți (9,13%), Olt (8,87%), Călăraşi (7,22%), Ialomița (6,98%) și Gorj (6,94%). La celălalt capăt se aflau Ilfov (cu 1,11% șomeri), Timiș (1,15%), București (1,69%) și județul Cluj (1,90%). Urmează Caraș-Severin și Arad, cu puțin peste două procente fiecare. Mai exact, sunt zone unde se declară fără loc de muncă câteva mii de oameni, iar altele unde numărul lor este de ordinul zecilor de mii. Iar ceea ce este și mai dureros (fără a fi, în același timp, o surpriză) este și că nevoia de salariați este invers proporțională cu forța de muncă disponibilă.
Oferta bate cererea
Să luăm, de pildă, locurile de muncă vacante declarate la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Săptămâna trecută, erau peste 14.000 de joburi disponibile, din care aproape o cincime (mai exact, 3.800) în București și Ilfov. Urmau județele Arad (1.200), Prahova (970), Sibiu (850), Argeș (750), Timiș (675) și Cluj (640), toate din cele cu rata șomajului (mult) sub media națională. Cele mai slabe oferte erau în Teleorman (88 de joburi), Buzău (78), Botoşani (76), Tulcea (73), Bacău (70), Vaslui (69), Caraş-Severin (61), Sălaj (53), Vrancea (51), Suceava (29) și Mehedinţi (4). În marea lor majoritate, este vorba de județe cu mulți șomeri.
Nici cei din zonele în care ofertele sunt generoase din punct de vedere numeric nu au, însă, prea multe motive de bucurie reală. Cele mai multe posturi oferite par a necesita un minim de calificare și, în consecință, salariile sunt, cel mai probabil, modeste. Astfel, erau disponibile peste 1.600 de locuri în comerț (lucrător comercial, vânzător, casier), 1.200 de poziții de agent de securitate, aproape 1.000 de locuri de muncitor necalificat la asamblarea sau montarea pieselor, circa 900 de confecţioner-asamblor articole din textile, respectiv aproape 700 de muncitor necalificat în industria confecţiilor, 530 de manipulant mărfuri, 300 de şofer de autoturisme şi camionete și aproape 300 de muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide.
Cum și de ce?
Iar dacă tot a venit vorba de salarii modeste, aceasta pare a fi principala cauză pentru lipsa de apetit pentru muncă a șomerilor autohtoni. ”Pentru 900 de lei în mână să stau zilnic la serviciu nouă ore și să mai pierd încă vreo două pe drum? Mulțumesc frumos, dar nu”, spune Ioan Moldovan, un bărbat de 40 de ani din Mureș. El explică că primește de la primărie un ajutor social de circa 300 de lei pe lună, bani pe care i-ar pierde dacă s-ar angaja, așa că ”profitul” ar fi de numai 600 de lei pe lună. ”Păi banii ăștia îi fac în câteva zile de lucrat pe la oameni prin sat. Plus că am timp să mă ocup de gospodărie, că am două hectare de teren, grădină de legume, vacă, doi porci și o grămadă de păsări”, spune el.
Alte mii, dacă nu zeci de mii de persoane, figurează ca șomeri neindemnizați și ca locuind în România, dar de fapt pleacă periodic la lucru în străinătate. ”Ca mine mai sunt încă cinci băieți din bloc. Mergem în Anglia, lucrăm pe șantier două-trei luni după care ne întoarcem acasă și cheltuim banii. Când se termină, plecăm iar”, povestește Pavel, un tânăr din Piatra Neamț.
Nu în ultimul rând, mulți dintre cei care apar în statistici fără loc de muncă sunt, de fapt, angajați ”la negru”. Numărul românilor care lucrează, într-o formă sau alta, fără contract a fost estimat de Consiliul Fiscal la 1,5 milioane, iar acest fenomen ”costă” anual bugetul peste două miliarde de euro. ”Munca fără forme legale și veniturile declarate la o valoare mai mică decât cea reală continuă să aibă un efect negativ asupra veniturilor fiscale, conducând la denaturarea economiei. Eficacitatea măsurilor, inclusiv cele luate de Inspecția Muncii, pentru a combate munca fără forme legale rămâne limitată”, se arată și într-un raport despre economia României publicat în această vară de Consiliul European.
Unii speră că lucrurile se vor schimba după recenta introducere a unor facilități generoase (prime de instalare pentru șomerii care își schimbă domiciliul pentru a lucra, bonusuri de navetă, scăderi de taxe pentru cei care angajează șomeri etc.). Alții spun, însă, că atât timp cât salariile rămân neatrăgătoare și taxele pe muncă împovărătoare, situația va rămâne în continuare la fel.
Grafic
TOT MAI JOS
În ultimii ani, numărul șomerilor a scăzut permanent chiar dacă nu într-un ritm spectaculos.
Rata șomajului (%)
oct.
2013 5,40
2014 5,13
2015 4,88
2016 4,76
Sursa: ANOFM
Cifre
14.600
de locuri de muncă erau disponibile prin ANOFM săptămâna trecută. O cincime din ele erau în zona București-Ilfov, unde se înregistrează una din cele mai mici rate ale șomajului din țară.
0,42
milioane de șomeri erau înregistrați în România la finele lunii octombrie. Cu toate acestea, tot mai mult firme se plâng că nu găsesc angajați. Unele din ele au început să recurgă chiar la importul de forță de muncă.
