Poveştile cu statornicia faţă de locul de muncă încep să devină istorie pe o piaţă a muncii caracterizată de o creştere constantă a şomajului. Tot mai mulţi români „îşi iau inima în dinţi“ şi caută oportunităţi de muncă în afara localităţilor de domiciliu. Dacă mobilitatea populaţiei este un stimulent al dezvoltării economice, cum rămâne însă cu politicile de locuire din România, care nu stimulează în niciun fel chiria? Într-un studiu realizat r
Poveştile cu statornicia faţă de locul de muncă încep să devină istorie pe o piaţă a muncii caracterizată de o creştere constantă a şomajului. Tot mai mulţi români „îşi iau inima în dinţi“ şi caută oportunităţi de muncă în afara localităţilor de domiciliu. Dacă mobilitatea populaţiei este un stimulent al dezvoltării economice, cum rămâne însă cu politicile de locuire din România, care nu stimulează în niciun fel chiria?
Într-un studiu realizat recent de Q-Team România în cele mai mari 12 oraşe din ţară, pe un eşantion reprezentativ de 1.205 subiecţi, se arată că 5,5% dintre cei care deţin un imobil sunt dispuşi să îl vândă pentru a se muta într-unul mai ieftin, în altă localitate. Dintr-un bazin total studiat de 3,5 milioane locuitori cu vârsta de peste 18 ani, 70% deţin propria locuinţă.
„Odată cu criza, disponibilitatea oamenilor fără serviciu de a se muta în alt oraş creşte spre mobilitate. Această caracteristică este mai accentuată la persoanele care nu au job de mai multe luni şi care sunt dispuse din acest motiv să facă unele compromisuri ca să-şi găsească un serviciu“, a declarat pentru capital.ro Eduard Ezeanu, career coach în cadrul Career Experts.
Potrivit acestuia, disponibilitatea e crescută la cei care, prin natura job-ului, călătoresc foarte mult, cum sunt oamenii din vânzări sau din resurse umane. Mai puţin se manifestă la cei din domeniul IT, spre exemplu, deoarece aceştia stau mult la birou. Motivaţia financiară, împreună cu posibilitatea de a avansa în carieră, determină tot mai mulţi români să apeleze la varianta mutării.
Creditele leagă tinerii de glie
„Dacă stai în Bucureşti şi nu găseşti un serviciu, pentru că nu ai suficientă pregătire sau nu se angajează oameni cu pregătirea pe care o ai, trebuie să ai disponibilitatea de a te muta în Bacău, spre exemplu, unde poţi fi un vârf în pregătirea pe care o ai. Problema este mentalitatea luată din trecut, care va dispărea, deoarece vor fi forţaţi de împrejurări. Tinerii se leagă de o locaţie prin credite la case“, consideră Adrian Crivii (foto), directorul general al companiei de evaluare Darian. El spune că, disponibilitatea spre relocare este de obicei întâlnită la vârfurile diferitor categorii profesionale.
„Cei care au avut disponibilitatea de a pleca la muncă în Spania şi Italia au fost vârfurile generaţiei lor. Adică au plecat cei mai buni strungari, sudori, agricultori, iar în ţară au rămas doar necalificaţii care au contribuit la dezvoltările imobiliare proaste pe care le avem azi“, subliniază Crivii.
Job nou, cu chirie
Piaţa chiriilor joacă un rol important în mobilitatea forţei de muncă. Exemplu german este concludent în acest sens. În Germania, 55% din populaţie locuieşte cu chirie şi asta nu pentru că nemţii nu vor să fie proprietari, ci pentru că ei se orientează după oportunităţile profesionale.
„În ultimii 5 ani, Banca Mondială şi autorităţile europene recomandă periodic guvernelor să nu neglijeze locuirea cu chirie, tocmai din aceste considerente. Din păcate, în Estul Europei locuirea cu chirie nu este deloc stimulată. Evaziunea fiscală este foarte mare pe această piaţă. Dacă datele oficiale arată că 7% din locuinţele din România sunt date în chirie, în realitatea procentul este de 15%“, explică Ioan Bejan, consultant al Institute for Real Estate, Construction and Housing Viena.
Dacă în SUA o persoană, în decursul vieţii profesionale, îşi schimbă locul de muncă de circa opt ori, spune Bejan, în România am fost obişnuiţi să fim legaţi de un loc de muncă până la pensionare.
Cu toate acestea, noile realităţi economice forţează populaţia „să meargă unde îşi găseşte de muncă. În Petrila, au început să apară blocuri întregi goale, deoarece minerii care au rămas fără serviciu s-au reorientat spre alte localităţi“, concluzionează Bejan.
