Puterea de cumpărare medie pe cap de locuitor este, în România, de 5.881 de euro, în timp ce suma medie pe care un european o are la dispoziţie pentru cheltuieli şi economii este de aproape trei ori mai mare, respectiv 14.739 de euro, reiese din datele unui studiu recent lansat de GfK.
Conform cercetării „GfK Puterea de Cumpărare în Europa 2019”, România ocupă locul 32 în clasamentul european al puterii de cumpărare pe cap de locuitor, situându-se astfel cu aproximativ 60% sub media europeană.
La nivel naţional, Bucureşti conduce în clasament, cu o putere de cumpărare medie/cap de locuitor de 10.452 de euro, sumă cu 78% mai mare decât în restul ţării. Capitala este urmată în ierarhie de judeţul Timiş, cu o medie de 7.564 de euro şi judeţul Cluj, cu 7.457 de euro.
Pe de altă parte, la polul opus al ierarhiei se află judeţul Vaslui, cu o medie a puterii de cumpărare pe cap de locuitor de 3.706 de euro, cu circa 37% sub media naţională şi cu aproximativ 75% sub media europeană.
Potrivit studiului de specialitate, în Europa, venitul disponibil variază semnificativ între cele 42 de ţări. Astfel, dacă Liechtenstein – cu o putere de cumpărare medie de 67.550 de euro, Elveţia (42.067 de euro) şi Luxemburg (35.096 de euro) sunt pe podium, Republica Moldova, Kosovo şi Ucraina se situează la polul opus.
În timp ce europenii au avut la dispoziţie, în 2019, puţin sub 10 trilioane de euro, puterea de cumpărare pe cap de locuitor a crescut cu aproximativ 3,5 procente, semnificativ mai mult faţă de valoarea raportată în 2018. „Aceasta corespunde unei puteri de cumpărare medii pe cap de locuitor de 14.739 euro”, se menţionează în studiul GfK.
Un număr de 16 dintre ţările luate în considerare în realizarea studiului au o putere de cumpărare pe cap de locuitor peste medie, în timp ce 26 scad sub media europeană.
Studiul „GfK Puterea de cumpărare în Europa 2019′ este disponibil pentru 42 de ţări europene la nivel detaliat, pe regiuni, municipalităţi şi coduri poştale, alături de hărţi digitale.
Puterea de cumpărare este un indicator al venitului disponibil după deducerea impozitelor şi contribuţiilor caritabile, inclusiv orice ajutoare de stat primite.