Valentina Sav

Cel mai vizibil câștig în urma românilor plecați în străinătate sunt banii trimiși în țară, care intră în circuitul economic fără ca statul să investească ceva. Sumele înregistrate anual depășesc miliarde de euro și reprezintă doar banii transferați prin mijloacele de evidență bancară (de tipul Western Union). Ceilalți bani, care intră prin vizitele în țară ale românilor cu ocazia sărbătorilor mari sau a concediilor, nu sunt înregistrați, fiind aduși sub formă de numerar. Potrivit unui studiu, în perioada vacanțelor, fluxul de transfer  din străinătate scade.

Conform statisticilor Băncii Naționale, sumele cele mai ridicate au fost trimise în 2008, înainte de începerea crizei. Dacă atunci erau înregistrate circa 7,8 miliarde de euro, valoarea a scăzut drastic, cu mai mult de jumătate în 2014. Criza din regiunea Mediteranei, unde erau cei mai mulți români, a afectat atât locurile de muncă din zonă, cât și reorientarea celor care își doreau un trai mai bun afară. În 2014, majoritatea transferurilor de bani vin din Germania, unde 17% din forța de muncă e reprezentată de români, potrivit TVR 1. Munca în străinătate facilitează economii la bugetul de stat și pentru că persoanele plecate nu primesc ajutor de șomaj. Economiile sunt evidente dacă se raportează rata șomajului la persoanele plecate în străinătate. La începutul lunii ianuarie 2015, România înregistra șomaj de 6,5%. 607.000 de persoane beneficiază de un ajutor între 250 și 500 de lei, în funcție de vechimea în muncă. Pe de altă parte, dacă românii plecați în străinătate ar munci în România, ei ar plăti contribuții sociale, impozit pe venit și ar determina creșterea cererii pe piață.

Pierderi pe termen lung

Fenomenul migrației forței de muncă în străinătate produce efecte negative pe termen lung. Populația îmbătrânește, pensiile nu mai sunt susținute în totalitate de salariați, migrarea înseamnă, implicit, mai puțină cerere pe piață și mai puține venituri la buget. Românii care se stabilesc în străinătate cu familiile își trimit copiii la școala din țara respectivă. Aceștia învață și sunt educați într-o altă cultură, se îndepărtează de ideea traiului în România și sunt slabe șansele să se întoarcă în țară după terminarea studiilor.

Dana Corlan locuiește cu familia în nordul Germaniei de 4 ani. Vede în România țara care nu-i oferă respectul ca cetățean și ca om. Copiii învață în Germania, într-o țară curată, cu un sistem medical fără bacșis, cu locuri de muncă la tot pasul, cu practică plătită și cu salarii decente. Nu se va întoarce în țară decât în vizită, pentru că acolo primește tot ceea ce doar a visat în România.

Pe termen scurt, Guvernul pare favorizat de faptul că nu mai trebuie să investească în acești copii, prin sistemul educațional. Asta înseamnă reducerea bugetului pentru concediu de maternitate, pentru alocații până la 18 ani, pentru școala publică gratuită, cu profesori plătiți de stat, și pentru alte subvenții oferite minorilor sau studenților. Scăderea natalității a devenit, însă, o problemă socială pregnantă. Mai multe studii arată impactul pe termen lung al nașterilor tot mai puține. Din ianuarie 2010, populația a scăzut cu 60,000 -70,000 de persoane anual, fără includerea românilor plecați în străinătate.

Datele de la Organizația Națiunilor Unite arată că România va avea doar 17,8 milioane de locuitori în 2050. Această ipoteză implică îmbătrânirea populației, creșterea numărului de pensionari și împuținarea celor care plătesc pensiile celorlalți. Migrația familiilor la muncă în străinătate ridică și probleme pentru pensia care va putea fi plătită, peste 15 ani, unui actual angajat. Acum, un angajat susține 1,3 pensionari, iar în 2042 va trebui să susțină 2,5 pensionari, arată estimările. Potrivit Institutului Național de Statistică, în trimestrul I din 2015, discrepanțele cele mai evidente dintre salariați și pensionari sunt în provincie. De exemplu, în Giurgiu sunt înregistrați 18 pensionari la 10 salariați, comparativ cu doar 5 pensionari la 10 angajați în București. Ca urmare, fondul de pensii nu poate plăti toți pensionarii, astfel încât suplimentarea se face de la bugetul de stat. Reducerea acestuia înseamnă și diminuarea sumelor alocate altor domenii, inclusiv investițiilor, sectorul cel mai vizat de sacrificiu când Guvernul nu are suficiente lichidități.

Ce ar putea face Guvernul? Politici bine susținute pentru un trai decent și pentru atragerea românilor acasă. Salariile de aici nu se ridică la nivelul celor de afară, dar inițiative de susținere a afacerilor românilor din străinătate dispuși să investească în țară ar putea fi posibile soluții. Potrivit unui studiu al Fundației Soros România, românii ar fi strâns 100 de miliarde de euro în perioada 2000-2010. Salariile mari din străinătate comparativ cu cele de la noi determină mulți români să investească în confortul propriu din România pentru ca, la un moment dat, să se reîntoarcă. Este mult mai avantajos să cumpere materiale de construcție și mână de lucru în România pentru case noi sau pentru renovarea celor mai vechi, cu un salariu din Germania, decât să-și construiască acolo o casă.