Noapte de noapte, din centrul Timisoarei pornesc doua-trei autocare cu destinatia Pancevo. Ticsite cu marfa de bazar, autocarele sarbesti si romanesti au fost timp de aproape trei luni singurele legaturi comerciale cu vecinii bombardati. Cursele nu s-au intrerupt nici in timpul atacurilor NATO asupra rafinariei si combinatului de la Pancevo si nici atunci cand a fost distrus podul de cale ferata din Varset.Afaceri sub amenintarea rachetelorMajoritatea micilor traficanti sunt femei. Adela are tre
Noapte de noapte, din centrul Timisoarei pornesc doua-trei autocare cu destinatia Pancevo. Ticsite cu marfa de bazar, autocarele sarbesti si romanesti au fost timp de aproape trei luni singurele legaturi comerciale cu vecinii bombardati. Cursele nu s-au intrerupt nici in timpul atacurilor NATO asupra rafinariei si combinatului de la Pancevo si nici atunci cand a fost distrus podul de cale ferata din Varset.
Afaceri sub amenintarea rachetelor
Majoritatea micilor traficanti sunt femei. Adela are trei copii acasa, in Sag, si un sot care nu vrea sa-si piarda serviciul. „Mi-a fost tare frica. Bata suiam in autobuz, bata coboram. Unii isi iau si copiii in ajutor. La cei zece ani ai sai, Iashmin a facut deja Serbia de vreo douazeci de ori impreuna cu parintii. Politia speciala si vamesii sarbi trateaza acest comert cu superioritate ingaduitoare. Totusi, dupa atacurile NATO cele mai sangeroase, nu i-au menajat deloc pe ai nostri. Pe unii i-au intors din drum sub diverse pretexte, pe altii i-au amendat sau vamuit fara mila. Corect insa, cu chitanta si stampila.
Ca o paranteza, masinile straine au participat din greu la efortul de razboi. La fiecare baraj de politie, soferul trebuia sa scoata ceva din buzunar. Ca n-are cauciuc nou, ca nu bat farurile, ca n-are sapca… La destinatie, in piata Bublia de la periferia Pancevo, alti politisti, alte chitante, alta distractie.
Razboiul a saracit tara, dar nu i-a facut pe sarbi sa accepte orice marfa din Romania. Piata din Pancevo este o placa turnanta pentru articole de imbracaminte si obiecte de menaj.
Drumul slapilor chinezesti
De departe, cei mai cautati sunt papucii chinezesti sau thailandezi. Cumparati angro din Timisoara cu echivalentul a 2,2-2,3 marci germane, acestia sunt plasati, tot angro, cu 4 DM distribuitorilor sarbi. Tricourile de bumbac, vesela, tacamurile, chiar si hartia igienica – numai de buna calitate! – isi gasesc cumparatori.
Singurele tigari romanesti vandabile acolo sunt „Coloana cartonate, la 1,1-1,2 DM. Trecerea lor prin vama este insa prea riscanta. Ce depaseste doua cartuse este confiscat pe loc, iar daca sarbii sunt in zi proasta, aplica si interdictia pe pasaport.
Romanii primesc plata in dinari sau direct in marci, la o paritate de 10-11 dinari/DM. Oficial, cursul a ramas 6/1, neschimbat de la inceputul razboiului. La negru, dinarul s-a devalorizat cu 10-12% din ianuarie, mai putin decat leul romanesc in conditii de pace.
La fiecare drum, scazand vama si taxele politistilor, riscul este rasplatit cu 100-200 de marci muncite. „Eu am noroc cu sotul meu care s-a stabilit in Serbia. Duc marfa direct la Obrenovat (20 km sud-vest de Belgrad – n.n.). Magazinele de acolo imi platesc cu jumatate de marca mai mult decat la Pancevo, povesteste Iulia, o olteanca agera de 22 de ani.
Pacea schimba traseele navetistilor
La Pancevo, combinatul petrochimic mai ardea mocnit cand s-a incheiat pacea. Lupta pentru existenta a navetistilor romani continua indarjit.
Nu peste multa vreme, chinezii se vor reintoarce in Serbia cu propria marfa. „De acum ne ducem mai departe, in Muntenegru. In port la Bar am auzit ca merg bine si slapii, si tricourile, se incurajeaza singura Gherghina, o femeie micuta, aproape invizibila sub baloturile cu papuci. Rodica a fost restructurata de la AEM Timisoara si, de mai bine de un an, este ghid pe autocarele catre Pancevo. „Am obosit. Nu stiu cat va fi de rentabil de acum incolo sa insotesc grupurile de comercianti.
Nici autoritatile de la Bucuresti nu stiu ce va urma. Planurile de reconstructie ale Iugoslaviei sunt in stadiul de vorbe si oricum, ele se vor negocia cu marile puteri si organismele financiare internationale. Dl Borsan , consilier I la Ambasada din Belgrad nu a primit pana acum nici un semnal din partea vreunei companii sarbesti. La randul ei, ambasada nu s-a obosit sa sondeze piata locala. „Cine statea de vorba cu noi in timp de razboi?”, se justifica Domnia sa. Este posibil ca sarbii sa nu-si mai piarda vremea cu oficialii romani nici de acum incolo, pe timp de pace.