A murit Anca Sârbulescu
A murit Anca Sârbulescu. Este doliu în lumea literaturii române după ce poeta și traducătoarea Anca Sârbulescu a trecut la cele sfinte. Trista veste a fost anunțată de către Galeria Romană prin intermediul unui mesaj publicat pe pagina oficială de Facebook.
De asemenea, Galeria Romană mai aduce la cunoștință că aceasta a fost ucenica poetului Ioan Alexandru.
”Anca Sârbulescu a fost soția pictorului Mihai Horea, mama pictorului Marin Mihai Horea și sora pictorului, membru al grupului Prolog, Mihai Sârbulescu.
Odihnească-se în pace și lumină!Condoleanțe familiei!”, notează Galeria Romană pe rețeaua de socializare.
Imediat, cei care au cunoscut-o pe Anca Sârbulescu au reacționat la vestea tristă.
,,Dumnezeu sa o odihnească în pace.
Un suflețel blând și liniștit. A plecat prea repede dintre noi.
Ii voi simți lipsa. Verișoara noastră draga , Ancuța a trecut în lumea celor drepți.
O vom purta mereu în suflet!”
Cine a fost Ioan Alexandru, mentorul regretatei Anca Sârbulescu?
Născut sub numele Ion Șandor, el și-a transformat destinul într-o misiune spirituală și artistică, dedicată adevărului, credinței și identității naționale.
Drumul său începe în Cluj, unde absolvă liceul „George Barițiu” și apoi se îndreaptă spre filologie, domeniu pe care îl va studia mai întâi în orașul natal și, ulterior, în București, finalizându-și studiile în 1968. Încă din acea perioadă, tânărul se remarcă printr-o sensibilitate aparte și o sete de cunoaștere profundă, ce îl vor duce curând în inima Europei.
Sprijinit de o bursă obținută prin recomandarea filozofului Martin Heidegger, Ioan Alexandru studiază în Germania, unde se adâncește în tainele filozofiei, teologiei și limbilor clasice – greaca, ebraica și latina. Orașe precum Freiburg, Basel, Aachen sau München devin pentru el nu doar spații academice, ci locuri de revelație interioară.
În 1973 își susține teza de doctorat cu o temă ce pune în dialog mitologia antică și spiritualitatea românească – „Patria, la Pindar și Eminescu” – o lucrare ce reflectă crezul său artistic și patriotic: cuvântul rostit în poezie poate vindeca, ilumina și uni.
Studiul era o formă de rugăciune
În centrul preocupărilor sale rămâne însă Cuvântul – în forma Scripturii și în forma poeziei. Îi încuraja pe studenți să se apropie de limba greacă și ebraică, pentru a înțelege mai adânc mesajul divin. Pentru Ioan Alexandru, studiul era o formă de rugăciune, iar învățătura – o cale spre sfințenie.
Activ încă din tinerețe în presa literară, publică primele poezii în revista „Tribuna”, iar mai târziu lucrează ca redactor la „Amfiteatru”. În 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1979, membru al prestigioasei Uniuni Internaționale „Die Kogge”.
În decembrie 1989, când românii se ridică împotriva dictaturii, Ioan Alexandru se află în mijlocul lor. Cu o cruce în mână, merge printre manifestanți și soldați, dând curaj celor care luptă pentru libertate. După Revoluție, se implică direct în viața publică: este unul dintre fondatorii Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, devine deputat, apoi senator și întemeiază Grupul de Rugăciune din Parlament, precum și Mișcarea Pro-Vita.
Opera sa poetică e o sinteză între credință, dragoste de țară și rigoare intelectuală. Volumele de „Imne” – dedicate Transilvaniei, Moldovei, Țării Românești, iubirii sau Putnei – sunt ca niște psalmi contemporani, străbătuți de o ardere lăuntrică rar întâlnită. Romanele, eseurile și publicistica sa completează un portret de cărturar care n-a făcut niciodată compromisuri cu adevărul.
Pe 16 septembrie 2000, poetul s-a stins la Bonn, în Germania. Departe de România, dar cu inima mereu întoarsă spre ea.
Anca Sârbulescu a debutat în 1982
A murit Anca Sârbulescu. Anca Sârbulescu s-a remarcat în peisajul literar românesc prin contribuțiile sale în poezie și traduceri, cu un interes aparte pentru temele religioase. A pășit în lumea editorială în 1982, odată cu publicarea volumului său de debut, Poezii, care se distinge nu doar prin conținutul liric, ci și prin prezența unui portret semnat de artistul Mihai Sârbulescu.
După debutul său în poezie, Anca Sârbulescu și-a îndreptat atenția către traducerea unor texte cu profunzime spirituală, concentrate pe tradiția ortodoxă.
Printre proiectele sale importante se numără traducerea volumului Amurg în mănăstire (2016), autobiografia Cuvioasei Starețe Taisia de la Leușino.
Apărută în colecția Povățuiri duhovnicești a Editurii Sophia, lucrarea deschide o fereastră către universul monahal din Rusia, invitând cititorii să descopere viața duhovnicească în profunzimea ei autentică.
Anca Sârbulescu își regăsește locul și în peisajul cultural românesc, fiind prezentă în volume colective și implicată în colaborări cu figuri marcante ale lumii artistice și literare. Prezența sa constantă în proiecte interdisciplinare subliniază versatilitatea și implicarea activă în promovarea valorilor culturale și spirituale.
